Utilizarea Indicilor Bursieri ca Suport în Contractele Futures

INTRODUCERE

Un indice este un indicator global al unei activităţi, al performanţei sau al unei evoluţii în general. Un indice bursier reprezintă evoluţia cursurilor valorilor mobiliare care sunt cuprinse în structura sa, arătând evoluţia cursului titlurilor în funcţie de cererea şi oferta de pe piaţă. Fiind o colecţie de acţiuni, un indice bursier este folosit ca şi indicator pentru a reliefa caracteristicile acţiunilor componente, care au în comun diferite similarităţi: faptul ca se tranzacţionează pe aceeaşi bursă, că fac parte dintr-un anumit sector economic de activitate sau că au aceeaşi clasă de capitalizare bursieră. Un indice este reprezentativ pentru piaţa respectivă în măsura în care ponderea acţiunilor unei companii în structura sa este bine aleasă, iar modul de calcul este potrivit pentru ceea ce se doreşte a fi exprimat.

O valoare mobiliară este introdusă în structura unui indice numai în situaţia în care este reprezentativă pentru piaţă în ceea ce priveşte volumul tranzacţiilor, lichiditatea, iar emitentul este o companie solvabilă. Având în vedere că indicele bursier depinde de evoluţia cererii şi a ofertei pe piaţă, trebuie menţionat faptul ca atunci când ofertele de cumpărare depăşesc ofertele de vânzare spunem că piaţa prezintă un trend crescător, iar când cele de vânzare le depăşesc pe cele de cumpărare atunci piaţa bursieră are trend descrescător. Cursul de echilibru se stabileşte în momentul în care ofertele de vânzare le depăşesc pe cele de cumpărare reprezentând cursul de piaţă la care se realizează transferul.

Acest curs de echilibru prezintă ca trăsături: consistenţa, adâncimea, lărgimea.

1. consistenţa – este influenţa ce o exercită modificările în cursurile valorilor sau titlurilor datorate unor dezechilibre temporare în fluxul de ordine şi care atrag reacţii adverse.

2. adâncimii – presupune existenta unui număr mare de ordine, atât de vânzare, cât şi de cumpărare, cu preţuri peste şi sub cotaţia de echilibru, la un moment dat;

3. lărgimea – este mărimea ordinelor date de investitor, atât ca volum, cât şi calitate, prin care se exprimă cererea şi oferta.

Datorită factorilor speculativi, un rol important pe bursa îl are reglementarea pieţei prin intervenţia organului care supraveghează bursa, acesta impunând nişte plafoane pentru a limita variaţia maximă a cursului, păstrarea unui anumit pas în negocieri, fiind preîntâmpinate astfel aspecte negative ca de exemplu crach-ul bursier.

Lucrarea de faţă îşi propune să facă o descriere indicilor bursieri ca suport în contractele futures (Capitolul 1), continuând cu prezentarea unei aplicaţii practice privind utilizarea indiciului bursier TOPIX şi BET în contractele futures în Capitolul 2.

În finalul lucrării de faţă am punctat unele concluzii legate de tema propusă.

Capitolul I

UTILIZAREA INDICILOR BURSIERI CA SUPORT ÎN CONTRACTELE FUTURES

I.1. Particularităţi privind tranzacţii cu ajutorul

indicilor bursieri

Dezvoltarea instrumentelor financiare derivate ca instrumente bursiere, mai întâi în bursele de mărfuri, care au fost întotdeauna burse de titluri derivate, ulterior extinzându-se în activitatea burselor de valori, a determinat, în timp, fuzionarea unor burse de mărfuri cu bursele de valori. Cel mai bun exemplu ni-l oferă reglementările româneşti în domeniu. Astfel, din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, piaţa de capital din ţara noastră a fost reglementată prin Legea nr. 297/28.06.2004, care lămureşte foarte clar sfera de cuprindere a acesteia. Articolul 1, alineatul 1 specifică în acest sens: prezenta lege reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare. Dar articolul 1 alineatul 4 precizează că prevederile Legii nr. 297/2004 nu se aplică instrumentelor pieţei monetare, care sunt reglementate de Banca Naţională, şi titlurilor de stat, care sunt emise de Ministerul Finanţelor Publice, dacă emitentul alege pentru tranzacţionarea acestora o altă piaţă decât una reglementată.

Evident se naşte întrebarea: Ce este o piaţă reglementată?

Conform aceleiaşi Legi nr. 297/2004, care reflectă însă o experienţă internaţională în materie, piaţa reglementată reprezintă un sistem pentru tranzacţionarea instrumentelor financiare care:

- funcţionează regulat;

- este caracterizată de faptul că reglementările ei, emise şi supuse aprobării Comisiei Naţionale a Calorilor Mobiliare definesc condiţiile de funcţionare, de acces la piaţă, de admitere la tranzacţionarea a unui instrument financiar;

- respectă cerinţele de raportare şi transparenţă în vederea asigurării protecţiei investitorilor.

Iar articolul 124 al Legii nr. 297/2004 stipulează că pieţele reglementate de instrumente financiare se organizează şi se administrează de către o persoană juridică, constituită sub forma unei societăţi pe acţiuni nominative, autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, care poartă denumirea generică de operator de piaţă.

Din cele prezentate rezultă că piaţa de capital include orice sistem reglementat de tranzacţionare a instrumentelor financiare, dezvoltat de un operator de piaţă. Deci criteriul actual de stabilire a sferei de cuprindere a pieţei de capital în perspectiva aderării la Uniunea Europeană nu mai este termenul, ci caracterul reglementat de tranzacţionare a instrumentelor financiare. Dacă dezvoltă pieţe reglementate, orice operator de piaţă poate fi considerat componentă a pieţei de capital. În cazul României orice bursă poate fi componentă a pieţei de capital, inclusiv cele de mărfuri, dacă negociază reglementat instrumente financiare.

Bursele de acţiuni evoluează datorită a două tipuri de cauze:

1. interesul ce-i poartă deţinătorii de capital pentru una sau alta dintre societăţile comerciale, în funcţie de anticipările pe care ei le fac privind viitorul societăţilor respective, sau în funcţie de păstrarea lor privind valoarea activelor lor;