Veniturile agenților economici

1. Salariul: esenta, forme

Dupa cum se stie, orice activitate economica este rezultatul combinarii a cel putin trei factori de productie, respectiv: munca, pamantul si capitalul, deci firesc este ca din rezultatele create, fiecare dintre acestia sa primeasca o parte corespunzatoare cu contributia adusa. Astfel, factorul munca sa fie recompensat prin salariu, factorul pamant, prin renta funciara si factorul capital, prin profit si dobanda.

Notiunea de salariu s-a modificat si diversificat de-a lungul dezvoltarii societatii: salariul este un venit ce recompenseaza munca, marimea acestuia osciland in jurul nivelului lui natural (suma de bani necesara asigurarii strictului necesar pentru intretinerea salariatului si familiei sale); salariul este forma transformata a valorii fortei de munca, etc.

Azi, explicarea naturii salariului, se bazeaza pe teoria neoclasica, respectiv prin costul fortei de munca si productivitatea marginala a muncii.

Salariul reprezinta venitul obtinut de posesorul fortei de munca ca urmare a inchirierii si folosirii acesteia de un intreprinzator, altfel spus, pretul unei munci inchiriate si utilizate de un agent economic utilizator pe baza de contract.

In practica sociala, pe baza combinarii ideilor: salariul-venit, salariu-cost si salariu-pret au aparut si se folosesc numerosi termeni, categorii economice si anume:

- salariul direct, remuneratia efectiva primita de salariat in functie de cantitatea de munca prestata si rezultatele obisnuite;

- salariul indirect sau social, acea parte a salariului-cost care este platita familiei salariatului de catre stat, in functie de alte criterii decat munca consumata, sub forma de ajutoare de boala, ajutoare pentru accidente in munca, etc.;

- salariul de baza, acea forma a salariului-venit care se determina in functie de salariul minim real. El se calculeaza prin inmultirea salariului tarifar negociat cu numarul de ore lucrate intr-o luna;

- salariul brut, consta din sumele ce exprima salariul de baza la care se aduna toate adaosurile salariale;

- salariul net, reprezinta suma ramasa din salariul brut dupa scaderea retinerilor legale;

- salariul colectiv, reprezinta forma salariului-cost care se acorda tuturor salariatilor unei intreprinderi ca un procent din profitul acesteia pentru participarea lor la rezultatele obtinute;

- salariul minim garantat, este salariul fixat pe cale legala pentru a garanta salariatilor din categoriile defavorizate un venit care sa corespunda minimului de subzistenta, minim determinat in functie de mediul social dat.

Cunoasterea categoriilor enumerate mai sus sta la baza fundamentarii politicii sociale de ansamblu, prin care se coreleaza intre ele aspectele economice cu cele sociale.

Daca privim comportamentul salariatului observam doua tendinte contradictorii: efectul de venit si pe cel de substitute:

- Efectul de venit consta in tendinta de reducere a timpului de munca si cresterea timpului liber, atunci cand salariatul obtine un venit care ii permite sa aiba conditii de viata apropiate de aspiratiile sale.

- Efectul de substitutie consta in procesul invers de crestere a timpului de munca pe seama scaderii celui liber, printr-un program prelungit de munca, intensificarea muncii. Procesul duce la obtinerea unui venit mai mare, dar cu pretul unor dificultatii in privinta refacerii fortei de munca.

Diferentierea salariilor are la baza calitatea muncii care este extrem de variata depinzand de diferiti factori si anume: gradul de calificare, greutatea si complexitatea muncii prestate, periculozitatea muncii, timpul in care se efectueaza munca (zi, noapte, anotimp), raspunderea in munca, rezultatele obtinute. Diferenta dintre salarii trebuie astfel stabilita incat sa asigure permanent incitatia la munca, interesul pentru ridicarea pregatirii profesionale.

Totodata, marimea si dinamica salariului mai sunt influentate si de: raportul de forte dintre partile contractante, respectiv patronatul si sindicatele din firma respectiva; capacitatea sindicatului de a purta discutii eficiente cu patronatui cu ocazia incheierii contractelor de munca; migratia intemationala a muncii; legislatia privind miscarea revendicativa a salariatilor, etc.

In practica economico-sociala se utilizeaza trei forme de salarizare:

- in regie, sau dupa timpul lucrat, stabileste salariul in functie de timpul efectiv lucrat si indeplinirea sarcinilor de serviciu conform contractului de munca. Acest sistem de salarizare se aplica in acele sectoare economice in care nu este posibila o normare foarte riguroasa a fiecarei persoane in parte, cum este cazul in: invatamant, sanatate, administrate publica, cultura, aparare, etc.

- in acord, sau cu bucata, stabileste salariul in functie de cantitatea de produse sau numarul de operatiuni executate intr-un timp dat. Acordul poate fi individual (pe persoana) sau colectiv (pe formatie de munca). Tariful stabilit pentru executarea unui produs sau operatiuni este: direct, simplu, in care caz pentru depasirea normei se plateste acelasi tarif ca si pentru norma; progresiv, cand productia obtinuta peste norma se plateste cu un tarif ce creste progresiv in raport cu rezultatele obtinute; mixt, cand se imbina acordul direct cu diverse prime, alte facilitati.

- mixta se aseamana cu salarizarea in acord, intrucat salariul se stabileste in functie de timpul lucrat, de regula o zi de munca, insa se acorda in functie de indeplinirea unor conditii tehnice, tehnologice, organizatorice, etc., cuantificate printr-un tarif.

Salariul, indiferent de modul de determinare, imbraca doua forme:

- salariul nominal, reprezinta suma de bani primita de cel care-si inchiriaza forta de munca;

- salariul real, reprezinta cantitatea de bunuri si servicii ce poate fi cumparata la un moment dat cu banii primiti. Salariul real este direct proportional cu salariul nominal si invers proportional cu pretul bunurilor si tarifele serviciilor.