Veniturile factorilor de producție

1. Recompensarea factorilor de productie

Producerea de bunuri si servicii se poate realiza numai prin utilizarea si combinarea factorilor de productie. Implicarea factorilor de productie in activitati economice atrage necesitatea recompensarii lor, aparand astfel in societate urmatoarele venituri: salariul care revine factorului munca; renta care revine factorului pamant; profitul si dobanda care revin factorului capital.

Posesorii factorilor de productie primesc venituri sub formele amintite drept plati pentru factorii pusi la dispozitie activitatilor economice de catre ei. Daca nu primesc o asemenea plata dispare motivatia economica a participarii factorilor la activitatile necesare societatii.

Firmele , in functie de obiectul activitatii lor, au interes in a atrage, combina si utiliza factorii in anumite proportii, corespunzator nivelului productiei pe care si-au propus a o detine si a celui mai redus cost de productie. Avand in vedere aceste obiective, firmele nu vor ezita in substituirea factorilor intre ei, astfel incat costul lor de productie sa fie cat mai mic. Cererea de factori si, desigur, substituirea unui factor cu altul sunt determinate de pretul factorilor pe piata, de veniturile pe care le pretind posesorii factorilor. Diferentele intre veniturile obtinute de factori, depind de variatiile pretului pentru fiecare factor, ca si de cantitatea de factori oferita. Cu alte cuvinte, exista o piata a factorilor, al caror comportament este identic cu cel de pe piata celorlalte marfuri.

Pe piata factorilor se intalnesc ofertanti de factori cu cei care cauta factori, respectiv intreprinzatorii. Acestia din urma vin la piata cu scopul de a cumpara factori.Ca si alti consumatori de marfuri ei se intereseaza de pretul factorilor si estimeaza pentru fiecare factor productivitatea pe care o poate obtine prin cumpararea si utilizarea lor. Desigur problema care se pune este de a cumpara acele cantitati de factori care sa le aduca avantajele cele mai mari. Pentru aceasta ei estimeaza productivitatea marginala a fiecarui factor. Pe de alta parte, ofertantii de factori urmaresc sa obtina cel mai bun pret pentru serviciile pe care le vor aduce factorilor lor. In confruntarea dintre ofertanti de factori si consumatorii lor se stabileste pretul fiecarui factor intr-un anumit moment si desigur, pe o anumita piata. Analiza pietei factorilor pune in evidenta aceleasi caracteristici ca in cazul pietei celorlalte bunuri. Respectiv, piata factorilor poate fi privita la randul ei atat ca piata cu concurenta perfecta, cat si ca piata cu concurenta imperfecta, corespunzator conditiilor concrete existente. In conditiile de azi, cu toate elementele de imperfectiune existente, jocul liber al pietei continua sa influenteze nemijlocit cererea, oferta si pretul factorilor.

In aceste conditii, putem spune ca pretul fiecarui factor se stabileste identic ca pretul celorlalte marfuri, prin intalnirea ofertei cu cererea. Ceea ce este specific in cazul factorilor, este ca cererea este o cerere derivata. Factorii sunt ceruti de intreprinzatori, nu pentru ca ii sunt necesari consumatorului propriu, ci pentru ca prin intermediul lor, el poate organiza si desfasura productia de bunuri capabile sa satisfaca cerintele de consum existente in societate.

2. Salariul

2.1 Definirea si determinarea salariului

Piata muncii se caracterizeaza printr-un mecanism complex, prin care se determina atat cantitatea de munca angajata de fiecare firma intr-o anumita etapa data, cat si nivelul salariului ce revine posesorilor factorului munca. Pe piata muncii, prin confruntarea dintre cerere si oferta, se formeaza pretul acestui factor, pret cunoscut sub denumirea de salariu. Deci, posesorii factorului munca, in calitate de ofertanti, in urma intelegerii cu intreprinzatorii, in ciliate de exponenti ai cereree, primesc in schimbul muncii lor salariul, venitul incasat pentru acest bun special - munca- pe care o ofera celor interesati in conditiile pietei.

Salariul este venitul ce revine celor ce isi inchiriaza munca, pentru activitatea depusa in folosul angajatorilor. El apare , pe de o parte, ca venit ce revine unui factor de productie, pe de alta parte, ca pret platit de angajator pentru cumpararea si intrebuintarea acestei marfi speciale care este munca. Posesorul factorului munca isi inchiriaza munca, respective capacitatea lui de a munci pe un timp determinat, pe baza unui contract pe care il incheie cumparatorul. In urma incheierii acestui contract rezulta drepturile banesti alea posesorului factorului munca.