Virtuțile sociale și crearea prosperității - recenzie

Yoshihiro Francis Fukuyama (născut la 27 octombrie 1952) este un om de știință politică american, economist politic și autor. El este membru de onoare la Centrul pentru Democrație, Dezvoltare și Statul de Drept de la Stanford. Înainte de aceasta, el a fost profesor și director al programului de Dezvoltare Internațională, la Școala de Studii Internaționale Avansate, din cadrul Universității John Hopkins. Este cunoscut mai ales pentru cartea sa ”Sfârșitul istoriei și ultimul om” (1992), în care a susținut că răspândirea la nivel mondial a democrațiilor liberale pot semnala punctul final al evoluției socio-culturale a omenirii și poate deveni forma finală de guvernare umană. Fukuyama este, de asemenea asociat cu apariția mișcării neoconservatoare, de la care s-a distanțat ulterior.

Francis Fukuyama a fost născut în cartierul Hyde Park din Chicago. Tatăl său este și el născut în Statele Unite, iar mama lui este din Kyoto. Francis a crescut în Manhattan, copil unic la părinți și a avut foarte puține contacte cu cultura japoneză, neînvățând niciodată japoneza.

Fukuyama și-a luat licența în Arte clasice la Universitatea Cornell, unde a studiat filosofia politică, sub coordonarea lui Allan Bloom. El a urmat inițial studii postuniversitare în literatură comparată la Universitatea Yale, merge apoi la Paris timp de șase luni pentru a studia sub coordonarea lui Roland Barthes și Jacques Derrida, dar a devenit dezamăgit și a trecut la științe politice la Universitatea Harvard. Acolo, a studiat printre alții cu Samuel P. Huntington și Harvey Mansfield. A obținut titlul de doctor în Științe Politice de la Harvard pentru teza sa privind amenințările sovietice de a interveni în Orientul Mijlociu. În anii 1979-1980, 1983-1989 și 1995-1996 a fost colaborator al Departamentului de Științe Politice al Corporației RAND, iar în anii 1981-1982 și 1989 a lucrat la Departamentul de Stat al SUA. Sfârșitul istoriei și ultimul om (1991) este cartea care i-a adus notorietate internațională

El a scris, printre altele, și ”Încredere: Virtuțile sociale și crearea prosperității” și ”Viitorul nostru post-uman: Consecințele revoluției biotehnologiei”. În cea din urmă menționată, el a calificat originala sa teză a ”sfârșitului istoriei”, susținând că, din moment ce biotehnologia permite din ce în ce mai mult oamenilor să-și controleze evoluția, ar putea permite oamenilor să modifice natura umană, punând astfel democrația liberală în pericol. Un rezultat posibil ar putea fi acela că o natură umană alterată s-ar putea termina într-o inegalitate radicală. El este un dușman înverșunat al trans-umanismului, o mișcare intelectuală ce afirmă că post-umanismul este un obiectiv de dorit.

În 2008 a publicat cartea ”Falling Behind: Explaining the Development Gap Between Latin America and the United States”, rezultat al unei cercetări și a unei conferințe finanțată de Grupo Mayan pentru a înțelege de ce America Latină, cândva mult mai bogată decât America de Nord, a regresat, în termeni de dezvoltare economică, în doar câteva secole. Discutând această carte la o conferință, în 2009, Fukuyama a subliniat punctul său de vedere conform căruia inegalitățile în cadrul națiunilor din America Latină este un impediment major în calea dezvoltării. O distribuție inegală a bogăției, a declarat el, duce inevitabil la revolte sociale, care la rândul său se transformă în creștere 0.

A mai publicat și numeroase studii și articole despre democratizare și politica economică internațională. În ultimii ani s-a concentrat asupra rolului culturii și al capitalului social în viața economică modernă și în tranziția către societatea informatizată.

Cărți publicate:

- 1991 Sfârşitul istoriei şi ultimul om

- 1995 Încrederea: virtuţile sociale şi crearea prosperităţii,

- 1999 Marea distrugere: natura umană şi reconstrucţia ordinii sociale,

- 2002 Viitorul nostru post-uman: consecinţe ale revoluţiei biotehnologice

- 2004 Construcţia statelor: Ordinea mondială în secolul XXI

- 2006 America la răscruce de drumuri: democraţia, puterea şi moştenirea neoconservative

- 2006 După contra Neo: în cazul în care dreptul a mers greşit

- 2011 Originile ordinii politice

Cartea este structurată pe cinci părți, fiecare dintre acestea cu un număr variabil de capitole, astfel că prima parte ”Ideea de încredere – Improbabila putere a culturii în constituirea societății economice” are șase capitole, la fel ca și cea de-a doua parte, care se intitulează ”Societățile cu grad redus de încredere și paradoxul valorilor familiale”. Partea a treia cu titlul ”Societățile cu grad înalt de încredere și miza sociabilității motivate” are 10 capitole, iar ultimele două părți ”Societatea americană și criza încrederii” și ”Sporirea încrederii – Cultura tradițională și instituțiile moderne în secolul XXI” au patru, respectiv 5 capitole, cartea însumând un total de 31 de capitole. Aceasta are ca obiectiv principal analizarea gradului de încredere din diferite puteri economice și modul în care acesta influențează dezvoltarea sectorului economic privat, analiza fiind efectuată pe baza informațiilor din secolul XIX și XX.