Winston Churchill - partizan al Statelor Unite ale Europei

1.Perioada celui de-al II-lea Razboi Mondial

Când a atacat Uniunea Sovietică, Hitler, a lansat cel mai amplu război terestru din istoria omenirii. Ororile acelui război a fost fără precedent chiar şi în comparaţie cu grozăviile ce au însoţit conflictele europene anterioare. În vreme ce armatele germane îşi croiau drumul spre inima Rusiei, Hitler a declarant război Statelor Unite, transformând ceea ce fusese un război European într-o conflagraţie mondială. Conducătorii aliaţi – Churchill, Roosevelt şi Stalin – se puteau de acuma gândi la victorie şi la viitorul lumii.

Fiecare dintre învingători vorbea în termenii experienţei istorice. Churchill vroia să reconstruiască echilibrul puterii în Europa, aceasta însemnând reconstrucţia Marii Britanii, a Franţei, şi chiar a Germaniei învinse, astfel încât împreună cu Statele Unite, să poată contrabalansa marea putere sovietică de la est.

Nefiind de menţinut un echilibru, ci o stare de pace universal, Roosevelt a hotărât ca după înfrângerea Germaniei , Statele Unite să îşi retragă acasă forţele militare. În 29 februarie 1944, înainte ca trupele Americane să fi pus vreodată piciorul în Franţa, el i-a scris lui Churchill: “Vă rog să nu îmi cereţi să menţin trupele americane în Europa. Pur şi simplu n-o pot face.( )După cum am sugerat anterior, denunţ şi protestez paternitatea Belgiei, Franţei şi Italiei. Va trebui, într-adevăr să vă educaţi şiş a vă instruiţi proprii copii ” Cu alte cuvinte, Marea Britanie ar fi trebuit să apere Europa fără nici un ajutor din America. În acelaşi spirit Roosevelt a respins orice responsabilitate Americană cu privire a reconstrucţia economică a Europei: “Nu vreau că Statele Unite să aibă povara reconstruirii Franţei, Italiei şi a Balcanilor. Aceasta nu este sarcina noastră firească, la o depărtare de 5000de kilometric sau mai bine. ”

Churchill se aflase în război timp mult mai îndelungat decât oricare dintre partenerii săi. Vreme de aproape un an după căderea Franţei, în iunie 1940, Marea Britanie se afla singură împotriva lui Hitler şi nu fusese deloc în poziţia de areflocate la configuraţia postbelică. Simpla dorinţă de supravieţuire îi absorbea toate energiile şi rezultatul războiului era destul de nesigur. Dacă America şi Uniunea Sovietică nu ar fi intrat în război atunci când au făcut-o, marea britanie ar fi fost târâtă în în război atunci când au făcut-o, Marea Britanie ar fi fost târâtă în cele din urmă la compromise sau înfrângere.

Atacul lui Hitler asupra Uniunii Sovietice din 22iunie 1941, atacul Japoniei de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941si ciudată declaraţiei de război adresată de Hitler Statelor Unite la câteva zile dup ace au garantat că Marea Britanie se va afla de partea învingătorilor, indiferent cât de tentant şi chinuitor avea să se vădească a fi războiul. Doar din acel moment înainte a putut Churchill să se gândească realist la telurile războiului. El va trebui să facă asta într-un context fără precedent pentru Marea Britanie. Pe măsură ce războiul înainte, devenea din ce în ce mai evident că ţelul tradiţional al Marii Britanii de a menţine un echilibru al puterii în Europa, se depărta tot mai mult şi că, după capitularea necondiţionată a Germaniei, Uniunea Sovietică va deveni puterea dominant pe continant puterea dominant pe continent, mai ales dacă, mai ales dacă Statele Unite îşi retrag forţele

Diplomaţia lui Churchill din timpul războiului a constat de aceea în manevrarea între doi leviatani - amândoi ameninţând poziţia Marii Britanii, deşi din direcţii opuse. Susţinerea de către Roosevelt a autodeterminării fiecărei ţări era o provocare la dresa Imperiului britanic.

În calitate de şef al guvernului britanic Churchill a făcut, la14 iunie 1940, pentruFranţa, propunerea de a se crea o „Uniune franco-britanică” “pentru apărarea în comun a justiţiei şilibertăţilor împotriva unui sistem care reduce omenirea la o viaţă de roboţi şi sclavi.”

În 1940, după cucerirea Franţei, Paul Reynaud afirmă: “Oferta lui Churchill putea marca începutul Statelor Unite ale Europei.”

Ştiute fiind animozităţile seculare dintre Franţa şi Anglia, având în considerare şi faptul căaceastă uniune era propusă ca urmare a extinderilor teritoriale ale Germaniei (considerată ca fiind inamiccomun al celor două state) putem presupune că acest proiect de uniune poate fi un precursor al proiectelor de după cel de-al II-lea război mondial în care Europa unită era văzută ca rezultat al colaborării dintreFranţa şi Germania.

În octombrie 1942, el revine asupra temei, cu un memorandum către Anthony Eden, despre Statele Unite ale Europei:

“Oricât de departe poate părea azi acest obiectiv, eu am speranţa fermă ca familia europeană va acţiona într-o uniune strânsă în cadrul Consiliului Europei. Aştept şi doresc crearea Statelor Unite ale Europei unde va fi posibilă orice călătorie fără obstacole. Sper să văd economia Europei studiată într-un tot unitar. Sper să văd un Consiliu care să grupeze, poate, 10 naţiuni, printre care fostele Mari Puteri ”