Zona de cooperare economică Asia-Pacific

Evoluţia economiei mondiale în a doua jumătate a secolului al XX-lea evidenţiază tendinţa de trecere la internaţionalizarea vieţii economice. În acelaşi context observăm că una din formele şi modalităţile prin care economiile naţionale speră să realizeze creşterea şi dezvolatarea economică prin colaborare o constituie integrarea internaţională a economiilor naţionale. Asemenea transformări profunde demonstrează că aceasta a devenit o realitate a lumii contemporane.

Înţelegând caracterul deosebit de complex al istoriei integrării economice ca obiect de studiu în învâţământul superior, ca proces real şi concret al lumii contemporane, putem circumscrie integrarea europeană în contextul economic global, al noii economii mondiale şi al actualei ordini economice care va fi de fapt o ordine globală deosebită ce evidenţiază schimbarea de direcţie şi dezvoltarea economiei mondiale bazată pe un sistem de interdependenţe şi pe un grad mai ridicat de integrare.1

Dintre numeroasele trăsături caracteristice ale economiei mondiale actuale merită precizate: liberalizarea pieţelor ce presupune cirtculaţia liberă a capitalurilor financiare şi a forţei de muncă în întreaga lume; preponderenţa tehnologiei informaţiilor, telecomunicaţiilor şi afacerilor audio-vizuale. Astăzi economia mondială se află în faţa unei triple provocări: globalizarea şi implicaţiile sale asupra competitivităţii economiilor naţionale; contradicţia dintre legile pieţei şi datoria statelor de a asigura un anumita grad de „justiţie distributivă”; contradicţia dintre logica economică şi necesitatea protecţiei mediului înconjurător, ecologia.

Eforturile pentru descifrarea evoluţiilor posibile ale economiei mondiale au luat, în ultimele decenii, forma elaborării unor scenarii ale dezvoltării economice. Există trei tipuri de scenarii:

- Scenariul dezvoltării regionalizate, comunitare a economiei mondiale. Esenţa acestuia rezidă în faptul că dezvoltarea economică mondială în secolul al XXI-lea va putea avea loc numai prin constituirea unor mari ansambluri (blocuri sau comunităţi) regionale care să reuneasca, în funcţie de anumite afinităţi şi particularităţi istorice, state ale Nordului (respectiv, ţări dezvoltate economic) şi state ale Sudului (sau ţări mai puţin dezvoltate), pe baza unui sistem de tratate regionale, care îşi vor pune laolalta resursele şi voinţa pentru a înlatura obstacolele din calea dezvoltării. În prezent, un asemenea scenariu al dezvoltării, a devenit operaţional în mai toate regiunile lumii.

- Scenariul dezvoltării unipolare a lumii, prezintă viitorul economiei mondiale ca fiind dominat de o superputere, care, dispunând de resurse de tot felul, îşi impune voinţa, modelează ordinea mondială potrivit propriilor interese. Controversele iscate de acest scenariu, departe de a fi încheiate, se concentreaza asupra nominalizării acestei superputeri.

- Scenariul dezvoltării multipolare a economiei mondiale afirmă probabilitatea existenţei nu doar a unui singur centru mondial de putere, ci a două sau mai multe centre, aflate în competiţie, pentru afirmare în interiorul lor şi în lupta pentru dominaţie, în afara sferelor lor de influenţă. Două procese esenţiale au dobândit forme precise în economia mondială contemporană: regionalismul şi globalizarea (mondializarea dezvoltării economice contemporane).

Regionalismul se concretizează în apariţia şi dezvoltarea unor organizaţii care grupează mai multe economii naţionale, urmărind intensificarea cooperării reciproce pe diferite planuri, în vederea susţinerii procesului dezvoltării. Conţinutul predilect al acestor organisme îl reprezintă realizarea integrării economice regionale; proces amplu cu adânci consecinţe asupra progresului economic contemporan. Integrarea economică reprezintă un proces contemporan complex de evoluţie a economiei statelor lumii, bazat pe o treaptă calitativ superioară a interdependenţelor dintre acestea, concretizat în crearea unor entităţi comune, a unor spaţii vaste în care se asigură mişcarea liberă a mărfurilor, capitalurilor şi persoanelor prin unificarea politicilor vamale, economice, financiar-monetare, orientate spre realizarea unei uniuni economice şi politice a statelor membre.

Integrarea presupune parcurgerea stadiilor: zonă de comerţ liber, uniune vamală, piaţă comună, uniune economică, uniune politică. Uniunea Europeana reprezintă exemplul clasic de concepere şi realizare practică a integrării economice.

Mondializarea (globalizarea) activităţii lor economice ar putea fi definită ca un proces care, ajuns în faza sa finală, ar însemna administrarea lumii de către forţe transnaţionale, ca pe o unitate economică integrată. În actualul stadiu, mondializarea reprezintă integrarea progresivă a economiilor naţionale în economia mondială prin liberalizarea crescândă a circulaţiei factorilor de producţie, prin sporirea ponderii producţiei internaţionale integrate în produsul mondial, prin sistemul global, interdependent, de funcţionare a pieţelor, prin amplificarea rolului armonizării internaţionale în elaborarea politicilor economice şi a implicaţiilor în practica economică.

Accentuarea disparităţilor în creşterea economică mondială, paralel cu accentuarea progresului tehnic şi creşterea productivităţii muncii, cu intensificarea eforturilor de a depăşi o serie de constrângeri ale creşterii economice mondiale (împuţinarea resurselor de apă, gradul ridicat de poluare a mediului, explozia preţului petrolului s.a.),precum şi orientarea către dezvoltarea sa durabilă sunt alte procese care generează preocupări asidue în rândul comunităţii mondiale, al stiinţelor economice contemporane.

Atât globalizarea cât şi regionalizarea pot fi considerate trăsături cheie ale economiei mondiale contemporane, deşi relaţia dintre ele este una controversată. Pe de o parte există voci care le consideră procese opuse, regionalizarea fiind privită ca un instrument folosit împotriva ţărilor nemembre ale grupării respective, iar pe de altă parte sunt considerate procese compatibile, grupările comerciale regionale reprezentând o formă limitată a globalizării şi o modalitate de creare a unui sistem global multilateral.