Antrenament Sportiv Modern

CAPITOLUL I

1.1. Obiectul de studiu

Încă din cele mai vechi timpuri, omul s-a întrecut cu animalele, aceasta pentru a-şi procura hrana, dar şi cu diverşi indivizi , aceasta pentru a-şi arăta calităţile sale fizice în diverse alergări, lupte, aruncări cu diferite obiecte (pietre, suliţe etc.).

Dorinţa de a învinge, determina şi necesitatea concurenţilor de a se pregăti, în vederea creşterii performanţelor lor. Aceasta a dus la o activitate de întreceri competiţională, care a culminat cu realizarea mai multor forme de întreceri sportive cunoscute din antichitate (China, India, Persia, Egipt etc.) pentru ca în Grecia antică să se realizeze cea mai veche formă competiţională, sub numele de Jocurile Olimpice antice (776î.e.n. – 293 e.n.).

Rezultatele obţinute de învingători au dus la curiozitatea atât celor ce se ocupau de pregătirea sportivilor, cât şi a acestora, ceea ce a dus la punerea în aplicare a metodelor de pregătire a învingătorilor şi chiar la îmbunătăţirea conţinutului pregătirii sportivilor.

Pentru îmbunătăţirea procesului de pregătire antrenorii au adăugat pe parcurs şi cunoştinţele din alte discipline ştiinţifice.

Toate aceste experienţe practice, la care s-au adăugat cunoştinţele teoretice din domeniul sportului ca şi cele din alte discipline ştiinţifice necesare procesului de antrenament, precum şi legile, principiile şi metodele ce guvernează pregătirea pentru atingerea performanţei sportive, au dat naştere unei noi discipline, care a primit denumirea de „Teoria şi metodica antrenamentului sportiv”.

Ţinând seama de cele expuse mai sus, putem spune că: Teoria şi metodica antrenamentului sportiv este o disciplină ştiinţifică de sinteză, care studiază modul de valorificare la maximum a aptitudinilor omului în vederea obţinerii performanţei sportive. Teoria şi metodica antrenamentului sportiv analizează, interpretează şi populează procesul formativ – educativ desfăşurat în cadrul antrenamentului sportiv, în acelaşi timp, determină cunoaşterea şi aplicarea legilor specifice, precizează principiile şi oferă căi, metode şi mijloace (Ungureanu O.).

Dragnea Ad. Defineşte „Teoria antrenamentului sportiv” ca o disciplină de sinteză care analizează activitatea de antrenament, în vederea stabilirii principiilor sale şi a desprinderii celor mai eficiente căi şi mijloace de obţinere a performanţelor sportive.

Ţinând seama de cele prezentate în aceste definiţii, putem spune că: teoria antrenamentului sportiv este o ramură a ştiinţei sportului.

Putem spune că este o ştiinţă a sportului deoarece posedă o serie de atribute ce sunt atribute ştiinţelor:

a) posedă un domeniu propriu de activitate şi de cercetare, respectiv antrenamentul sportiv, diferenţiat de alte activităţi sociale, programat şi planificat în vederea valorificării la maximum a aptitudinilor sportive, pentru obţinerea celor mai înalte performanţe sportive;

b) are un bagaj propriu de principii, legităţi şi cerinţe proprii, izvorâte din studierea îndelungată a procesului de antrenament, a programării şi dirijării efortului, precum şi din cunoştinţele celorlalte ştiinţe implicate în domeniu (biologice, psiho-pedagogice, ştiinţelor aplicative: matematică, fizică, informatică);

c) are un sistem de cercetare ştiinţifică propriu, utilizând o metodologie specifică şi având ca obiect de cercetare întreaga problematică legată de antrenamentul sportiv;

d) au un întreg ansamblu de date şi cunoştinţe ştiinţifice, care adaptate, pot constitui baza unor noi ipoteze pentru cercetare şi dezvoltare;

e) activitatea din antrenamentul sportiv este instituţionalizată (minister, federaţii, cluburi, asociaţii sportive), au învăţământ specializat (facultăţi de educaţie fizică şi sport, colegii şi şcoli de antrenori) şi posedă cadre tehnice de specialitate, competente.

1.2. Problematica T.M.A.S.

Această disciplină trebuie să rezolve o mulţime de probleme care reies din însuşi conţinutul ei, dar şi din diversitatea preocupărilor specialiştilor.

- precizarea obiectului de studiu propriu şi conexiunea acestei discipline cu alte ştiinţe;

- stabilirea componentelor antrenamentului sportiv, a principalelor norme şi criterii de folosire a acestora în procesul de instruire;

- stabilirea principiilor specifice procesului de instruire a sportivilor, generalizarea principalelor orientări metodice apărute în domeniul antrenamentului modern;

- diferenţierea criteriilor, căilor şi mijloacelor necesare selecţiei sportivilor tineri şi a celor pentru sportul de performanţă;

- stabilirea cerinţelor şi a elementelor de conţinut ce stau la baza planificării şi programării instruirii sportivilor, în concordanţă cu sistemul competiţional în care participă, pentru realizarea performanţelor planificate;

- precizarea particularităţilor metodice ale formelor de organizare a pregătirii sportivilor;

- formularea cerinţelor organizatorice şi metodice, necesare pregătirii sportivilor pentru participarea la concursuri