Atletism Specializare

Alergare de viteza

Caracterul natural al celor mai multe probe atletice face ca baza generalaa a miscarilor sa fie cunoscuta înca înainte de a lua contactul cu procesul organizat de învatare. Elementul asupra caruia trebuie sa se insiste în cursul activitatii de învatare si perfectionare a alergarii de viteza va fi cresterea treptata a vitezei pâna la atingerea valorii maxime a acesteia.

Este indicat ca de la început sa se puna accentul pe espectele importante ce trebuie însusite si pe greselile ce apar în procesul de învatare.

Învatarea tehnicii pasului alergator de viteza cu componentele sale se realizeaza prin folosirea mecanismului de baza (alergarea) cu variantele sale, complicând exercitii treptat folosind mijloace naturale sau artificiale. Formarea pasului alergator corect, reprezinta principalul obiectiv precum si depistarea greselilior ce apar datorate diferitelor cauze (receptionarea gresita a executiei, lipsa posibilitatilor fizice).

În procesul de învatare a tehnicii pasului alergator de viteza se începe cu însusarea pasului accelerat.

a. Aceasta se face prin:

- alergare accelerata în linie dreapta pe distante cuprinse în functie de vârsta, grad de pregatire între 20  50 m. Aceasta alergare se face individual, pe perechi si apoi în grup;

- alergare accelerata în linie dreapta pe diferite distante la semnalul sonor al conducatorului;

- alergare accelerata la deal;

- jocuri si stafete ce presupun alergarea accelerata.

b. Pasul accelerat de viteza este continua de pasul lansat de viteza. Pentru învatarea si perfectionarea lui folosim obligatoriu si pasul accelerat pentru a ajunge la viteza maxima.

- alergare accelerata pâna la viteza maxima dupa care se alearga liber 10  20 m;

- alergarea accelerata în linie dreapta pâna la viteza maxima si mentinerea acesteia 10  15 m;

- alergare cu start lansat pe diferite distante (10, 20, 30 m) ce se cronometreaza;

- alergare accelerata cu plecari din diferite pozitii si continuarea cu pasul lansat pe distante de 20, 25 m.

Aruncarea greutatii cu saltare

Elanul cu saltare lineara cuprinde:

- faza de grupare în care aruncatorul executa o înaltare lenta pe pingeaua piciorului de impulsie dupa care urmeza o îndoire lenta pâna când coapsa cu gamba formeaza un unghi de 90 grade. Bustul aruncatorului se apleaca pâna aproape de orizontala. Piciorul de avântare se întinde si se ridica de pe sol. În aceasta faza greutatea se afla pe partea anterioara a piciorului de sprijin. Linia umerilor si a bazinuluisunt perpendiculare pe axa de aruncare si paralele cu solul iar spatele are musculatura relaxata.

- faza de impulsie  începe în momentul în care obiectul se afla la cea mai mica distanta fata de sol si piciorul de impulsie se desprinde de sol. Piciorul de avântare dupa ce executa o miscare de du  te  vino din înainte spre înapoi executa energic miscarea spre directia de aruncare declansând o miscare de deplasare, iar piciorul de impulsie executa o împingere în sol transferând centrul de greutate în afara suprafetei de sprijin. Ansamblul aruncator  obiect (greutate) se deplaseaza accelerat spre mijlocul cercului de aruncare; obiectul executa o miscare ascendenta; axa umerilor si a bazinului ramâne neschimbata.

- faza de saltare  începe în momentul în care sportivul pierde contactul cu solul prin piciorul deimpulsie si se termina o data cu reluarea contactului cu solul al aceluiasi picior. Aceasta faza trebuie sa fie cât mai scurta si sa se execute printr-o alunecare (distanta dintre talpa piciorului de impulsie si sol trebuie sa fie cât mai mica si mai scurta ca timp). Au loc urmatoarele actiuni: piciorul de impulsie executa o miscare de pronatie (vârful de întoarce spre interior fara a iesi din perimetrul proiectiei centrului general de greutate, lungimea saltarii (deplasarii) este de 0,80  1,10 cm. Timpul total al elanului este de aproximativ 0,40  0,55 secunde (pe faza 0,20  0,25).