Discopatia Lombară

Discoatia lombara

Generalitati despre coloana vertebrala

Coloana vertebrala este o lunga coloana mediana si posterioara, numita si rachis. Este formata prin suprapunerea celor 33-34 de piese osoase, numite vertebre, “având 344 suprafete articulare, 24 discuri intervertebrale, 365 ligamente si 739 puncte de insertie.” ( Stroescu, 1979 ).

Urmarite de sus în jos, vertebrele raspund: gâtului, toracelui, regiunii lombare si pelvisului. Vertebrele poarta diferite denumiri împrumutate de la regiunile respective: vertebrele cervicale, corespund gâtului, sunt in numar de 7 ( formeaza coloana cervicala ); vertebrele toracice corespund toracelui, sunt în numar de 12 ( formeaza coloana toracica); vertebrele lombare, corespund peretelui posterior al abdomenului, sunt în numar de 5 ( formeaza coloana lombara ); vertebrele sacrate, în numar de 5 si vertebrele coccigiene, în numar de 4-5 corespund pelvisului.

Vertebrele coloanei cervicale, toracice si lombare sunt oase mobile si independente. Pentru aceasta mai poarta numele de vertebre adevarate. Vertebrele sacrate si cele coccigiene se sudeaza, numindu-se si vertebre false.

Vertebrele adevarate sunt constituite din doua parti: corpul vertebrei si arcul vertebrei. Corpul vertebrei prezinta doua fete si o circumferinta. Fetele numite intervertebrale sunt destinate articularii cu vertebrele învecinate. Arcul vertebrei este format din doua lame vertebrale si doi pediculi ai arcului vertebral.

Corpurile vertebrale sunt legate între ele prin fibrocartilaje de forma unor lentile biconvexe, numite discuri intervertebrale si ligamentele longitudinale . Un disc intervertebral are doua portiuni: portiunea periferica ( inelul fibros ) asigura stabilitatea coloanei vertebrale, protejeaza maduva spinarii fata de miscarile exagerate si se opune îndepartarii corpurilor vertebrale în timpul miscarilor; portiunea centrala ( nucleul pulpos ) este elastica. Discurile intervertebrale sunt “centrele si organele miscarilor ce se petrec în fiecare articulatie vertebro-vertebrala”. Nucleul pulpos se deplaseaza întotdeauna în directie opusa aceleia pe care o ia coloana.

Este importanta întretinerea buna a musculaturii toraco-abdominale pentru asigurarea functiunii normale a coloanei vertebrale si pentru prevenirea uzurii discale. Miscarea este necesara nutritiei discului intervertebral. Nuleul pulpos functioneaza ca o pompa care regleaza circuitul lichidelor si a gazelor la nivelul discului intervertebral.

Discopatia lombara

Discopatia lombara “se caracterizeaza prin procesul de degeneresceta discala, prin care nucleul îsi pierde omogenitatea fibroasa si se îngusteaza, iar pe inelul fibros apar fisuri si fante.” (Stroescu, 1979) .

Discopatia este boala discului vertebral. Discul vertebral foarte precoce, odata cu încetinirea procesului de crestere sufera fenomene degenerative, legate în principal de degradarea substantelor proteice din nucleul pulpos si inel fibros. Dinamica discului si fortele care nasc în cursul miscarilor fac posibila dilacerarea fisurilor discale si chiar ruperea inelului fibros cu hernierea nucleului spre canalul rahidian si gaura de conjugare. Apare un conflict discoradial, care implica iritarea sau chiar compresarea radacinii, spatiului interdiscoligamentare fiind foarte redus.

Fragmentarea si migrarea nucleului pulpos reprezinta hernia de disc, stare de deteriorare a discului care este ireversibila, necesitând chiar si tratament neuro-chirurgical. Hernia de disc este cea mai des întâlnita forma a dicopatiei vertebrele.

Evolutia discopatiei lombare

Evolutia discopatiei se face treptat, la început apare durerea lombara. Concomitent cu durerea apare criza de lumbago, care este contractura puternica si dureroasa a musculaturii paravertebrala lombara.

Dupa Arsene boala discului evolueaza în patru faze: prima faza de împingere cînd nucleul forteaza inelul fibros; faza a doua când se rupe inelul fibros; faza a treia când fragmentul migreaza fragmentul; faza a patra de supraadaugare a procesului artrozic. Cea mai frecventa forma a discopatiei întâlnita este hernia de disc, care se poate produce la orice nivel dar cea mai afectata este coloana lombara, apoi cervicala si mai rar dorsala.

Iaroslav Kiss descrie urmatoarele stadii evolutive ale discopatiei lombare: o protruzie simpla care irita ligamentul intervertebral comun posterior ( suferinta este ligamentara, durerea este vie deoarece acest ligament este foarte bine inervat, la fel cu straturile externe ale inelului fibros ); o hernie subligamentara a discului ( expresia clinica este lombasciatica ); hernie transligamentara posterioara, libera, ce gliseaza de-a lungul radacinii si o blocheaza comprimând-o în gaura de conjugare.