Dopajul în Sport

1. Introducere

Dorinta de a realiza mari performante determina din ce in ce mai multi sportivi sa recurga la medicamente care le pun viata in pericol. "Cancerul sportului mondial", cum a fost denumit dopingul, a cuprins toate sporturile, fiind cea mai frecventa cauza de suspendare a sportivilor.

Dopingul este o problema din ce in ce mai grava si la noi, avand in vedere ca steroizii sunt din ce in ce mai accesibili si multi incepatori recurg la ei, fara sa fie informati in legatura cu efectele secundare.

Sunt si multi oameni care folosesc steroizii “cu cap”, minimizand efectele secundare. Ce-i drept, 1-2 cicluri pe an, cu substante bune si dupa un plan intelligent (nutritie, suplimente, antrenament, odihna) nu au cum sa iti faca mai mult rau decat 1 an de mancat junk-food si alcool. Asta din punct de vedere biochimic si medical. Din ce in ce mai des, se vad pe diverse coperti de revista tipi despre care in “underworld” se stie ca folosesc aceste substante pentru a arata bine sau a obtine rezultate cu clientii lor la sala.

Dopingul reprezinta folosirea unor substante daunatoare sanatatii in scopul obtinerii de performante sportive. Doping nu inseamna numai steroizi ci exista o lunga lista de substante dopante, folosite in cele mai diverse sporturi de la tir la ciclism si de la baseball la fotbal. In culturism folosirea dopingului este doar mai evidenta(scopul fiind cresterea masei musculare), nu neaparat mai frecventa sau mai intensa.

Dopingul a aparut odata cu aparitia substantelor dopante.

2. Evolutia dopajului in sport

Etimologic se pare ca dopingul vine din flamandul “to doop” asa cum apare in dictionare in secolul al XVIII - lea. Desigur ca incercarile de a stimula puterea, forta, dorinta de a invinge pot fi gasite inca de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori si unde invingatorul, care era adult, cauta prin toate mijloacele sa castige. Se pare ca s-au gasit inscrisuri din care reiese ca in intrecerile in trasurici conducatorii absorbeau o licoare (vin + miere), care le dadea o anumita putere, o anumita agresivitate.

Despre doping in acceptiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel prin anii 1900 - 1936 in Japonia, sportivii foloseau inainte de competitii cardiotonice si nitriti (vasodilatatori coronarieni) cel de-al II - lea razboi mondial a consfintit efectele anfetaminelor (psihostimulante) asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care executau bombardamente de noapte primind aceste substante inainte de plecare in misiune pentru intretinerea starii de vigilenta si agresivitate. De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decat un pas. Postbelic, cand viata sportiva si-a reluat cursul a aparut si utilizarea substantelor dopante, amfetaminele, antidepresivele, simpaticomimeticele si analgezicele cardio - respiratorii fiind primele grupe de substante folosite de sportivi din proprie initiativa sau la recomandarea unor cadre sportive (antrenori, medici, masori, etc.).

S-au folosit metode de crestere a fortei si rezistentei la barbati, de la testicule de taur pana la miere, vin si diverse plante.

Odata cu revolutia industriala s-a dezvoltat chimia organica si au inceput sa fie sintetizate diverse substante, de la steroizi anabolizanti pana la amfetamina. Prima utilizare a fost in scopuri militare. Evident,s-a experimentat cu aceste substante in tratamentul diverselor boli. Mai tarziu ele au fost folosite de echipele de antrenori si de medici in secret, inca de la descoperirea lor, chiar inainte de aparitia pe piata a produselor comerciale respective.

Contrar unor pareri destul de comune, folosirea acestor substante nu scuteste sportivul de munca. Din contra, el va munci chiar mai mult, facand antrenamente mai dure si mai dese.

3. Masuri impotriva dopajului in sport

Implicarea financiara a unor diferite organizatii in sport a dus la inasprirea luptei anti doping. De asemenea, moartea sau problemele de sanatate grave pe care unii sportivi de performanta- activi sau retrasi- le-au avut a tras un semnal de alarma in aceasta directie.

In diferite state (in special in SUA) utilizarea steroizilor fara recomandarea unui medic reprezinta o infractiune pedepsita ca si consumul/traficul de droguri. Totusi, in SUA la peste 10 ani de la adoptarea acestei legi, care pune steroizii in rand cu heroina, cocaina si celelalte, sunt cei mai multi utlizatori de steroizi, in special in randul tinerilor.

De ce se intampla asa? Pentru ca oamenii pun din ce in ce mai mult pret pe aparente si cel putin in culturism dopingul este foarte util in acest sens. Existenta unei astfel de legi a restrans in acelasi timp accesul oamenilor la informatie cat si posibilitatea studierii in mod organizat si stiintific a riscurilor si beneficiilor.

Se pune intrebarea daca a avut adoptarea unor astfel de legi efectul scontat?

Din contra, a determinat proliferearea unor practici periculoase precum utlizarea de steroizi contrafacuti sau de steroizi destinati uzului veterinar. Asta pe langa profiturile uriase ale traficantilor si celor care contrafac aceste substante. Deci se observa ca utlizand forta nu se obtin rezulate pozitive, singura metoda viabila fiind educatia si constientizarea asupra pericolelor potentiale.

Inca de la inceput s-au conceput si aplicat testari antidoping, atat in competitiile sportive cat si in diferite alte situatii, cu o eficienta de asemenea scazuta, an de an depistandu-se noi cazuri de dopaj cat si decese suspecte (amintiti-va de regretatii Haldan sau Vrabioru, ale caror autopsii au fost musamalizate, sau de pe alte meleaguri Florance Griffith Joiner, celebra alergarotare americana sau Andreas Muntzer- celebrul culturist profesionist). Chiar de curand presa romana a prezentat decesul unui tanar din Suceava care a decedat, se pare, din cauza folosirii abuzive de steroizi anabolici.

Deci in timp ce in sportul de performanta se poate spune ca lupta este eficienta intr-o oarecare masura- cei depistati pozitivi sunt pasibili de suspendari pe ani de zile sau chiar pe viata- pentru cei care folosesc dopingul in scopuri personale nu exista nici un fel de control din acest punct de vedere.

Au fost puse la punct metode eficiente impotriva testarilor antidoping, dar apar mereu noi substante, mai greu detectabile si alte metode de mascare. Deci se pare ca in sportul profesionist si chiar amator, dopingul va ramane un lucru sigur.

Deci in sportul de performanta si profesionist lucrurile sunt clare: testari antidoping si sanctiuni de diferite feluri pentru cei depistati pozitivi si cei care ii ajuta.

Pentru utilizatorii amatori si in special tineri, care nu sunt testati si nu sunt pasibili de sanctiuni, prevenirea trebuie sa ia alte forme, abordarea de genul “steroizii au numai efecte negative si acelea sunt foarte grave si pe viata”, contrara realitatii, nu face decat sa submineze eforturile reale in lupta cu abuzul de substante dopante.