Dopingul în activitatea sportivă - Dopingul în lumea ski-ului

Istoria dopajului

Termenul „dopaj” se referă la utilizarea de medicamente interzise, "droguri" sau tratamente interzise de către sportivi cu intenția de a îmbunătăți performanța atletică.

Practica dopajului de către sportivi datează de secole. Cu toate acestea, recent a primit o atenție sporită datorită unei largi varietăți de medicamente potențiale care îmbunătățesc performanța, care sunt acum disponibile pe piață și, de asemenea, datorită cazurilor proeminente de dopaj de către sportivii de elită, care au fost raportate în mass-media.

Ideea de îmbunătățire a performanței prin terapii medicamentoase și dietă poate fi urmărită de secole până la momentul inventării sportului.

Persoanele alese pentru a fi sportivi au fost hrănite cu diete specifice și cu anumite plante și ierburi considerate a îmbunătăți puterea fizică și performanța.

În 1904, dopajul a fost remarcat pentru prima dată la Jocurile Olimpice la un alergător căruia i s-a injectat stricnină pentru a ajuta la viteză și, probabil, care i-a dat puterea să termine cursa.

Regulamente

În ciuda îmbunătățirii vizibile a performanței observate la nenumărați sportivi de-a lungul mai multor secole, s-a remarcat, de asemenea, că sportivii ar suferi adesea efecte adverse asupra sănătății și chiar moarte prematură care păreau a fi asociate cu practicile de dopaj.

Aceste efecte adverse și decese au condus la prima interdicție a dopajului de către Asociația Internațională a Federației de Atletism în 1928.

Această interdicție s-a dovedit a fi insuficientă, deoarece capacitatea de a testa substanțele interzise era destul de limitată în acel moment.

În 1967 Comitetul Internațional Olimpic (COI) a interzis dopajul, iar în 1999 a condus inițiativa de a forma Agenția Mondială Antidoping (WADA).

Astăzi, WADA formează coloana vertebrală a legilor și testelor antidoping la nivel mondial și ajută la stabilirea standardului pentru alte agenții și sporturi. Principalele activități ale WADA includ educarea riscurilor dopajului asupra sănătății, cercetarea științifică a practicilor de dopaj, dezvoltarea capacităților antidoping și dezvoltarea metodelor de testare pentru detectarea dopajului.

Conform Codului mondial antidoping, care a fost stabilit de WADA în 2008, o substanță sau un tratament constituie doping dacă îndeplinește două dintre următoarele trei criterii:

- Îmbunătățește performanța

- Prezintă un risc pentru sănătatea sportivului

- Este contrar spiritului sportului

Acest cod constă dintr-o listă publicată anual de substanțe interzise și metode de tratament pe care sportivii nu au voie să le folosească. Pot fi aplicate diverse sancțiuni împotriva sportivilor despre care se constată că încalcă Codul antidoping. Mulți sportivi găsiți în încălcarea codului au suferit anterior pedepse, de la eliminarea medaliilor olimpice sau a titlurilor sportive la interdicții pe viață de la viitoarele competiții în sport.

Metode și obiective ale dopajului

Obiectivele practicilor de dopaj se încadrează de obicei în patru mari categorii. Acestea sunt: substanțe care măresc masa musculară, substanțe care scad timpul de recuperare, substanțe care măresc energia și/sau rezistența și substanțe care maschează prezența altor medicamente. Câteva exemple de substanțe și metode utilizate în dopaj sunt menționate în cele ce urmează.

1. Medicamentele anabolizante (Steroizi anabolizanți)

Steroizii anabolizanți au fost răspândiți în sporturile profesionale de când au fost folosiți pentru prima dată în anii 1950 la ridicători de greutăți.

Au fost utilizate pe scară largă în sporturile bazate pe forță, cum ar fi ridicarea greutăților, fotbalul, baseball-ul și multe alte sporturi. Steroizii anabolizanți sunt în mod tipic derivați sintetici ai testosteronului.

Scopul utilizării lor în dopaj este de a crește masa musculară și greutatea corporală. Aceste medicamente pot fi administrate oral sau prin injecție și multe forme diferite sunt adesea luate simultan pentru a maximiza efectele dorite.

Utilizatorii iau adesea aceste medicamente pentru efectele lor dorite, cum ar fi creșterea forței și dimensiunii musculare, cu toate acestea, multe efecte adverse majore și minore asupra sănătății sunt legate de utilizarea lor.

Efectele relativ minore asupra sănătății, cum ar fi infecțiile pielii, acneea, ginecomastia ireversibilă (dezvoltarea masculină a țesutului mamar) și contracția testiculară sunt bine descrise cu utilizarea steroizilor anabolizanți. În plus, efectele severe și care pot pune viața în pericol, cum ar fi psihoze, sângerări în jurul ficatului, risc crescut de atac de cord și moarte subită au fost asociate cu utilizarea steroizilor anabolizanți.