Ecologia mentalului - inteligența la sportivi

I. Ecologia mentalului

Este o nouă ramură a ecologiei specific umane numită şi ecologia psihologică sau ecologia mentală, care se ocupă cu toate fenomenele psihice, inclusiv cu personalitatea.

Această ramură este destul de veche, dar n-a început să capete o orientare ecologică bine conturată decât în zilele noastre. Spre deosebire de ecologia socială, care se ocupă de societate şi cea culturală care se ocupă de cultură, ecologia mentală se centrează pe individul uman, pe fenomenele lui mentale, conştiente şi inconştiente, normale şi patologice, structurate pe conştiinţa de sine, pe personalitate. În trecut s-a pus accent pe ereditate, pe fenomenele mai mult psihice şi s-a acordat o atenţie mai mare instinctelor.

În epoca actuală s-a dovedit că reducerea vieţii psihice la instincte este imposibilă. Ceea ce caracterizează omul este conştiinţa, inteligenţa, capacitatea de gândire, de discernământ, de analiză, însuşiri care-i oferă omului o capacitate de învăţare şi creativitate. Mulţi oameni se nasc cu capacităţi ereditare, care încep să se manifeste mai târziu după ce au trecut prin instituţiile de învăţământ, culturale şi sunt sprijiniţi de colectivitate să conceapă şi să creeze. S-a ajuns în ultimele decenii la concluzia că omul se naşte cu o serie de însuşiri şi că psihicul şi personalitatea sunt mult influenţate de mediul uman. Societatea şi cultura în care se naşte omul, influenţeză mult psihicul şi se afirmă că omul este un produs al societăţii şi culturii “un produs istoric”. Nu putem nega zestrea ereditară a omului, în realitate această zestre este potenţial foarte însemnată, care nu se transformă din virtual în actualitate, nu se realizează şi nu se dezvoltă, decât în mediul socio-cultural favorabil. Lăsând la o parte teoriile ereditare înnăscute, instinctive, care neagă rolul mediului social şi care nu sunt ecologice sau antiecologice, redăm câteva teorii despre personalitatea umană, care acceptă o perspectivă ecologică.

Teoria freudistă psihanalitică.

A fost elaborată de S. Freud conform căruia cunoscutul “complex Oedip”, după care fiul intră de mic, din anii copilăriei, în chip inconştient în conflict cu tatăl, pentru afecţiunea mamei şi „complexul Electra” care exprimă un conflict milenar între fiică şi mamă, pentru afecţiunea tatălui, cu numeroase consecinţe asupra structurii normale sau patologice a personalităţii după cum persoana în cauză reuşeşte să le depăşească. Mai mult încă, Freud consideră instinctele în general şi instinctul sexual, în special ca factori hotărâtori în viaţa psihică şi socială a omului. De asemenea, concepţia freudistă susţine că din cauza constrângerilor impuse de societate, tendinţele instinctuale înnăscute ale omului ar fi “cenzurate” de conştiinţă şi impuse (refulate), în afara acesteia în aşa-zisul subconştient. Bolile psihice, nevrozele sunt considerate de Freud şi adepţii lui, ca fiind rezultatul conflictului dintre conştient şi aceste tendinţe refulate. Deşi în momentul apariţiei sale, teoria feudistă a prezentat un mare interes prin faptul că a pus problema fenomenelor psihice inconştiente, această concepţie este oarecum limitată întrucât exagerează şi absolutitează importanţa instinctelor faţă de conştiinţă, reduce trebuinţele omului la nevoile strict biologice, ignorând condiţionarea lor socială şi dă o interpretare arbitrară fenomenelor vieţii psihice. Extinzând teoria sa la fenomenele sociale, Freud a încercat să explice apariţia societăţii omeneşti, războaiele, lupta de clasă, creaţia umană etc., prin particularităţile psihicului individual redus la rândul său la instincte. Actualmente, din punct de vedere ecologic, teoria freudistă a personalităţii apare interesantă prin faptul că are la bază “mediul familial” şi anume familia monogamă, de tip conjugal şi patriarhal din Europa. În Oceania, familia are altă structură, are un caracter matrilocal şi matriliniar, încât şeful familiei nu este tatăl, ci fratele mamei de unde şi alte relaţii între tată şi fiu, mai multă prietenie şi afecţiune, fără complexe; dacă aparentele tensiuni psihologice ele sunt întreunchi şi nepoţi.