Educație fizică și sport

Dimensiunea pedagogica si educativa a notiunii de educatie fizica.

O componenta importanta a formarii personalitatii prin care se urmareste dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a individului din punct de vedere biologic, in conformitate cu sintagma lui Juvenal „Mens sana in corpore sano” este educatia fizica. Rolul educatiei fizice a fost evidentiat si sustinut din antichitate si pana in zilele noastre, la fel si sportul ca mijloc de consolidare a personalitatii umane. Sunt suficiente argumentele ce vin in sprijinul sustinerii acestei idei a unor mari ganditori si pedagogi ai timpurilor.In Antichitate si Evul Mediu educatiei fizice i s-a dat o mai mare sau mai mica importanta avand un loc important in idealul educational si implicit in dezvoltarea psihosomatica si biologica a personalitatii. In perioada moderna s-a pus un accent mai mare asupra sportului profesionist si in mai mica masura educatiei fizice si corporale, iar in etapa contemporana si, mai ales, in prezent educatia fizica si rolul acesteia sunt din ce in ce mai mult revigorate. Este salutara initiativa Guvernului Romaniei de a introduce in mod obligatoriu orele de educatie fizica in toate formele de invatamant, prin aceasta conservandu-se si consolidandu-se, totodata, potentialul biologic si sanogenetic al populatiei, astfel educatia fizica ocupa un loc important in planul de invatamant alaturi de celelalte discipline si activitati instructiv-educative. Asa cum mentionam sensul profund al educatiei fizice se evidentiaza prin aportul sau la dezvoltarea armonioasa a personalitatii, prin asigurarea unui echilibru functional intre componentele acesteia, indeosebi intre cea fizica si cea psihica. In consecinta educatia fizica nu vizeaza un scop limitat, intrinsec, acel al dezvoltarii fizice ci, din contra, educatia fizica - parte componenta a unui sistem - actioneaza concomitent cu celelalte laturi asupra dezvoltarii integrale a personalitatii, stimuland si fortificand calitatile psihofizice ale acesteia.

In esenta educatia fizica este formata dintr-un ansamblu de actiuni care contribuie la dezvoltarea personalitatii elevului prin potentarea calitatilor psihofizice ale acestuia si prin asigurarea unui echilibru intre ele. Ca atare optica potrivit careia educatia fizica ar fi doar un mijloc de destindere si o dexteritate dupa o activitate intelectuala mai intensa nu are un temei stiintific si nici nu este validata de practica.

Trebuie spus ca in sistemul valorilor unei societati, sanatatea biologica cu indicatorii ei - tonusul si forta fizica, armonia si frumusetea organismului, vigoarea biopsihica si starea de echilibru psihosomatic - este una dintre valorile vitale care intersecteaza cu sanatatea naturii (a mediului ambiant) si sanatatea mintala a omului. Prin aceasta dubla necesitate, educatia fizica si sportiva este conditionata ereditar si ambiental.

Ereditatea determina inaltimea, forma corpului uman, structura organelor, limitele dezvoltarii senzoriomotorii, disponibilitatile motrice si abilitatile atletice etc.

Mediul ambiental - si in speta democratizarea vietii sociale - actioneaza asupra starii de sanatate a organismului prin practicile igienice publice si interrelatiile umane, in functie de semnificatia atribuita valorilor motrice (fizice), de accesibi lizarea si universalizarea exercitiilor fizice si sportive si cresterea nivelului de exigenta fata de ele.

Aceasta forma de educatie comporta o abordare sistemica ce permite distingerea unui sistem al educatiei fizice si sportive: