Evaluarea performanței sportive - criterii de selecție

Selecția este activitatea sistematică a specialiștilor, desfășurată pe baza unor criterii biologice, motrice și psihologice în direcția depistării tinerilor cu aptitudini deosebite pentru practicarea diferitelor ramuri de sport. Pentru reușita procesului de selecție, este necesar ca, pe de o parte să se cunoască cerințele ramurii de sport respective din punct de vedere antropometric, psihic, al calităților motrice etc., iar pe de altă parte, cei supuși selecției să posede acele calități la un nivel cât mai ridicat, cunoscând că unele din acestea sunt perfectibile prin antrenament, iar altele mai puțin. În acest sens, ori de câte ori este vorba despre calități care țin de caracterele ereditare stabile (dimensiuni longitudinale ale corpului, viteza, îndemânarea generală) exigența selecționerilor trebuie să fie foarte mare de la bun început.

Criterii de selecție

Criterii medico - biologice

Criteriile medico-biologice precizează, pe de o parte starea de sănătate indispensabilă unei astfel de activități, iar pe de altă parte, principalele date referitoare la dezvoltarea somato-funcțională a corpului. Cele mai importante dintre acestea sunt:

- Starea de sănătate - se va stabili printr-un examen clinic pe aparate, cât mai complet.

- Starea funcțională În acest sens interesează integritatea funcțională: endocrino-metabolică, neuromusculară, neuropsihică, hepato-renală, hematologică, cardiorespiratorie.

- Controlul medico-sportiv de-a lungul etapelor de selecție Având în vedere că intensitatea efortului crește de la o etapă la alta, exigența la examenul medico-sportiv va spori și ea.

Dezvoltarea fizică

În etapa inițială a selecției examenul trebuie să precizeze

- nivelul de dezvoltare fizică generală a copiilor în funcție de sexul și grupa de vârstă din care fac parte;

- aspectele de dezvoltare fizică favorizante pentru obținerea performanței, în scopul de a fi dirijat spre probele respective;

- deficiențele fizice care contraindică sportul de performanță.

Pentru aceasta se vor efectua următoarele examene:

1. Examen antropometric, pentru a determina: statura (înălțimea corpului), greutatea, bustul, lungimea membrelor inferioare, anvergura, diametrul biacromial și bitrohanterian.

2. Creșterea taliei și greutății pe vârste.

Urmărind creșterea taliei și greutății pe vârste, remarcăm că aceste procese nu respectă același ritm și că între ele nu exista un paralelism, apar perioade de încetinire sau chiar de stagnare, distribuite neuniform de-a lungul întregii perioade de evoluție, urmate de puseuri mai mult sau mai puțin viguroase. Creșterea și dezvoltarea corpului, în condiții normale, se desfășoară continuu până la maturitate, dar intensitatea proceselor și fenomenele scade treptat pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul perioadei de evoluție.

3. Se pot face prognoze cu un suficient grad de probabilitate, privind evoluția creșterii în înălțime, dacă aceasta se desfășoară normal și nu este tributară vreunei maladii 114 congenitale sau contractate. Acest lucru are o importanță deosebită la sporturile în care dimensiunile somatice longitudinale sunt favorizante pentru obținerea unor performanțe de valoare, deoarece se poate prevedea înălțimea pe care o va avea subiectul în diferite momente ale creșterii sale.

4. Evoluția creșterii principalelor segmente

Trecând în revistă evoluția creșterii principalelor segmente, ne vom referi numai la acelea care prezintă un interes cu totul deosebit pentru problema selecției și performanța sportivă.

Dezvoltarea motricității

Dezvoltarea motricității este condiționată de factori interni și externi, care acționează cu intensitate mult sporită în copilărie și la adolescență. Factorii interni pot fi recunoscuți în caracterele ereditare și în activitatea marilor funcțiuni ale organismului, iar factorii externi în condițiile de viață, de muncă socială, de educație, de mediu, precum și în solicitările organismului în diversele lui activități. Modul în care caracterele ereditare răspund la acțiunea factorilor de mediu este diferit: unele trăsături pot fi greu modificate și în limite reduse, altele, dimpotrivă sunt cu ușurința și substanțial modificată de acești factori. Trăsăturile sau calitățile care pot fi mai greu modificate formează grupa calităților stabile, iar celelalte, grupa caracterelor labile, perfectibil.

Aceste sublinieri au importanță deosebită, pentru că ele impun o tratare diferențiată a 115 selecției în funcție de caracterul perfectibil sau mai puțin perfectibil al calităților pe care le reclamă practicarea sportului ales. Nivelul performanțelor în perioada de creștere este strâns legat de gradul de maturizare al substratului morfofuncțional al calităților pe care le reclamă sportul sau proba respectivă, maturizare care se termină la vârste diferite.

Sunt necesare următoarele precizări în legătură cu evoluția onto-genetică a calităților motrice de bază, pentru că, în funcție de acestea se pot emite indicații referitoare la vârstele la care pot fi angrenați copiii și adolescenții în activitatea de pregătire pentru marile performanțe.

a) Viteza are ca substrat morfofuncțional sistemul nervos, a cărui structură și funcție se maturizează în jurul vârstei de 14 ani. Aceasta înseamnă că selecția definitivă a celor care vor să se dedice sporturilor care reclamă viteză ( de reacție, de execuție și de repetiție), poate să fie făcută, cu toată răspunderea, în jurul acestei vârste.

b) Îndemânarea, are ca substrat morfofuncțional principal aria motrică a scoarței cerebrale și analizorul chinestezic. Îndemânarea, atât cea generală cât și cea specifică, este o calitate motrică complexă din structura căreia fac parte o serie de factori care pot fi ei înșiși catalogați drept calități psihomotrice ca de pildă: simțul echilibrului, simțul de orientare a corpului în spațiu, simțul de coordonare a mișcărilor membrelor, simțul de coordonare a activității marilor grupe musculare, simțul de analiză și descompunere a mișcărilor, simțul de diferențiere și reproducere a direcției, vitezei, și amplitudinii mișcării, simțul de diferențiere și reproducere a intensității contracțiilor musculare.