Exercițiul fizic - conținut și formă

Consideraţii generale despre

exerciţiul fizic

În realizarea antrenamentului sportiv mijloacele de acţionare sunt elemente „cheie” fără de care procesul de antrenament nu poate exista. În acest context este necesar să explicăm noţiunea de „mijloc de acţionare” care se referă în principal la exerciţiu fizic sau o combinaţie de exerciţii fizice.

Mijloacele de acţionare ale antrenamentului sportiv sunt instrumentele cu care se „operează”, se acţionează în sport la toate nivelurile sale.

Realizarea obiectivelor antrenamentului sportiv presupune utilizarea unui număr mare de exerciţii (mijloace de acţionare specifice sportului) de diferite tipuri aplicate în anumite condiţii igienice (denumite mijloace asociate) precum şi folosirea unor dispozitive, instalaţii şi echipament utilizate în cadrul unor metode sau combinaţii de metode, toate acestea constituind mijloacele antrenamentului sportiv sau instrumentele sale specifice care au ca scop optimizarea efectelor exerciţiilor şi a deprinderilor tehnice.

Nu poate exista proces de antrenament fără exerciţii fizice, mai precis mijloace de acţionare orientate spre un scop precis.

Sinonimul exerciţiului fizic este „exerciţiul”, prezent şi în alte ştiinţe (matematică, fizică, muzică, limbi străine, etc.) şi reprezintă principala grupă de instrumente didactice. Ele, logic, nu pot lipsi din tehnologia predării şi însuşirii conţinutului disciplinelor respective.

Aceste exerciţii, prezentate în manuale şi culegeri metodice, sunt concepute în structuri precise, cu rol de a uşura pătrunderea treptată, pe etape raţional concepute, în problematica disciplinelor respective.

Exerciţiile sunt „modele” consacrate şi standardizate ce au influenţe atât pe plan formativ cât şi pe plan informativ „înarmându-i” pe subiecţi cu instrumente necesare corelării relaţiilor existente între diferite fenomene, lecţii de antrenament.

În antrenamentul sportiv, în activitatea competiţional – sportivă precum şi în educaţia fizică exerciţiile fizice se constituie în mijlocul specific de bază, respectiv mijlocul de acţionare de bază. Ele sunt modelele operaţionale cele mai frecvente, cu care se lucrează, se „operează” în scopul realizării obiectivelor antrenamentului sportiv şi bineînţeles a educaţiei fizice la diferitele sale niveluri. Ele structurează, într-o îmbinare optimă, influenţele instructiveducative programate de conducătorul activităţii.

Pornind de la cea mai generală accepţiune a exerciţiului, ca noţiune I. Şiclovan („Teoria educaţiei fizice şi sportului”, Editura Sport - Turism, Bucureşti, 1979, pagina 131) îl defineşte ca fiind: repetarea sistematică şi conştientă a unei acţiuni în scopul formării sau perfecţionării unei priceperi sau deprinderi.

Multe din notele acestei accepţiuni, desigur particularizate, precizează acelaşi autor, se potrivesc, sunt valabile şi pentru exerciţiul fizic:

- şi exerciţiul fizic este o acţiune, însă cu caracter preponderent corporal;

- exerciţiul fizic este repetat în mod sistematic şi conştient (deci deliberat conceput şi aplicat în mod voluntar în scopu realizării obiectivelor stabilite în activitatea motrică respectivă.

În didactica domeniului nostru, exerciţiul fizic este considerat ca fiind cel mai important instrument în proiectarea procesului de instruire.

Citându-i pe Dragnea A. şi colaboratorii (2006) putem spune că: exerciţiul fizic face parte din tehnologia predării şi a însuşirii conţinutului educaţiei fizice

În educaţie fizică şi în sportul de performanţă, exerciţiile fizice se constituie în mijlocul specific de bază, respectiv mijlocul de acţionare de bază.

Putem afirma că exerciţiile fizice sunt modelele operaţionale cele mai frecvente, cu care se lucrează, se ,,operează” în scopul realizării obiectivelor educaţiei fizice şi sportului la diferitele sale niveluri.

Şiclovan I. (Teoria educaţiei fizice şi sportului, 1979) defineşte exerciţiul fizic astfel: o acţiune preponderent corporală, efectuată sistematic şi conştient, în scopul perfecţionării dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a oamenilor.

Totodată, acelaşi autor, mai dezvoltă o definiţie a exerciţiului fizic: repetarea sistematică şi conştientă a unei acţiuni în scopul formării sau perfecţionării unei priceperi sau deprinderi.

Multe din notele acestei accepţiuni, desigur particularizate, precizează Şiclovan I., se potrivesc, sunt valabile şi pentru exerciţiul fizic:

- şi exerciţiul fizic este o acţiune, însă cu caracter preponderent corporal;

- exerciţiul fizic este repetat în mod sistematic şi conştient (deci deliberat conceput şi aplicat în mod voluntar în scopul realizării obiectivelor stabilite în activitatea motrică respectivă.

În Terminologia Educaţiei fizice şi sportului (Ed. Stadion, Bucureşti, 1974), exerciţiul fizic este definit ca fiind: actul motric repetat sistematic care constituie mijlocul principal de realizare a sarcinilor educaţiei fizice şi sportului.

Exerciţiul fizic nu trebuie înţeles numai ca o repetare stereotipă, ci ca o posibilitate de adaptare permanentă la condiţiile interne şi externe. În acest context, Dragnea A. şi Bota A. (1999) susţin că: exerciţiul fizic nu presupune doar o repetare sistematică, ci şi posibilitatea de a construi, de a asambla, pe baza mişcărilor învăţate, o conduită motrică proprie subiectului care a asimilat anumite cunoştinţe motrice, pe care le exteriorizează apoi sub forma comportamentului motric.

Într-o accepţiune mai generală, Mârza Dănilă Dănuţ (Teoria Educaţiei Fizice şi Sportului, 2006) spune că exerciţiul fizic reprezintă: acţiunea motrică voluntară, deliberat concepută şi sistematic repetată, în cadrul unui proces educaţional, organizat sau nu, în scopul realizării unor obiective specifice.

În altă accepţiune, acelaşi autor, consideră exerciţiul fizic ca fiind un: instrument didactic în vederea înfăptuirii sistematice a obiectivelor educaţiei fizice şi sportului.

După părerea autorilor Ghenadi. V, Grapă F. şi Balint Gh. (2002), conceptul de „exerciţiu fizic” şi-a modificat sensul şi conţinutul în ultimii ani, devenind o activitate foarte complexă, uneori ieşind din sfera influenţelor formativ-educative şi migrând spre sfera materială a practicanţilor şi managerilor lui.