Forța și rezistența

reprezintă acea capacitate a organismului uman prin care o rezistenţă externă sau internă este învinsă cu ajutorul contracţiei uneia sau a mai multor grupe musculare.

Dacă prin forţă muşchiul este capabil să se contracte într-un anume mod, şi într-o anume cantitate, puterea reprezintă modul exploziv de declanşare a acestor contracţii într-o unitate de timp.

Factori de condiţionare:

Factorii interni:

- vârsta;

- sexul;

- tipul constituţional;

- nivelul dezvoltării aparatului locomotor;

- nivelul de activitate a sistemului nervos, a proceselor nervoase fundamentale (excitaţia şi inhibiţia);

- coordonarea impulsurilor nervoase trimise spre diferite grupe musculare;

- numărul, compoziţia şi tipul de fibre musculare ce intră în contracţie;

- modul de desfăşurare a proceselor biologice;

- grosimea muşchilor;

- calitatea proceselor metabolice şi a surselor energetice existente la nivelul muşchilor;

- experienţa motrică personală.

Factorii externi:

- aparţin mediului ambiant: temperatura, umiditatea aerului, altitudinea, radiaţiile solare, relieful, sezonalitatea anotimpuală, ritmul diurn etc.

- aspecte care au în vedere creşterea artificială a forţei; administrarea de substanţe chimice, gen “susţinătoare de efort” de tipul steroizilor anabolizanţi, substanţe doping ce măresc artificial capacitatea organismului la efort etc.

Alţi factori de condiţionare:

- factorii psihici (motivaţia, atenţia, emoţiile etc.);

- durata de contracţie a fibrelor musculare;

- valoarea unghiulară a segmentelor implicate în acţiune;

- nivelul de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice.

Forme de manifestare:

- în funcţie de numărul muşchilor ce participă în contracţie forţa poate fi:

- generală – „rezistenţa” va fi învinsă de acţiunea principalelor grupe musculare;

- specifică (specială) - doar un număr restrâns de grupe musculare participă în contracţie.

- în combinaţie cu celelalte calităţi motrice:

- forţă în regim de viteză (detentă);

- forţa în regim de rezistenţă;

- forţa în regim de îndemânare.

În funcţie de caracterul contracţiei, forţa se poate clasifica în:

- forţă izometrică (statică), atunci când prin contracţie nu se modifică lungimea fibrelor musculare ce iau parte la efort;

- forţă izotonică (dinamică), când prin contracţie se modifică lungimea fibrelor aflate în efort; dacă fibrele se scurtează prin intrarea în acţiune a fibrelor muşchilor agonişti, vorbim despre o forţă de tip „învingere”; dacă fibrele se alungesc prin acţiunea muşchilor antagonişti avem de-a face cu o forţă de tip „cedare”;

- forţă mixtă - în acest caz cele două tipuri de forţe (statică şi dinamică) se combină în diferite alternanţe, în funcţie de natura efortului.

În relaţie cu puterea individuală şi în funcţie de capacitatea de efort, forţa se clasifică în:

- absolută (maximă) - ea creşte odată cu creşterea greutăţii corporale;

- relativă - reprezintă raportul dintre forţa absolută şi greutatea corpului.

Forţa creşte în paralel cu creşterea organismului, ajungând la maturitate în perioada cuprinsă între 20 şi 30 de ani; după această perioadă forţa nu se pierde decât în mică măsură; astfel, un individ în vârstă de 65 ani are o forţă ce reprezintă 80 % din forţa indivizilor cuprinşi în grupa de vârstă 20-30 ani. În cazul femeilor, forţa cea mai mare se manifestă în perioada cuprinsă între 16-30 ani.

Procedee metodice pentru dezvoltare / educare

• metoda halterofilului (cu greutăţi);

• contracţia izometrică;

• metoda eforturilor repetate (învingerea îngreuierilor maximale cu număr maxim de repetări, folosirea îngreuierilor maxime si apropiate de cele maxime, utilizarea eforturilor izometrice si execuţia exerciţiilor cu viteză maximă);

• metoda power training;

• contracţia izotonică;

• metoda în „circuit”;

Clasificarea circuitului:

- după numărul de exerciţii:

- scurt: 4-5 exerciţii;

- mediu: 6-8 exerciţii;

- lung: 9-12 exerciţii.

- după felul exerciţiilor şi gradul de solicitare:

- uşor (11-20% din posibilităţile maxime);

- mediu (30-40% din posibilităţile maxime);

- greu (peste 50% din posibilităţile maxime).

- după formele de lucru:

- de durată;

- cu intervale (extensiv şi intensiv);

- cu repetări.

- variante ale circuitului cu intervale:

- 30sec. activitate-30 sec. pauză;

- 30sec. activitate-25 sec. pauză;

- 30sec. activitate-10 sec. pauză;

- 30 sec. activitate-15 sec. pauză;

- 30sec. activitate-25 sec. pauză.