Istoria Culturii Fizice in Aspect General a Culturii Mondiale

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Istoria Culturii Fizice in Aspect General a Culturii Mondiale.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 39 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Caldare Victor

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Educatie Fizica

Cuprins

1. Istoria şi contemporanitatea mişcarilor olimpice şi sportive.
2. Infiinţarea Jocurilor Olimpice
3. Mişcarea sportiva studenţeasca. Universiadele.
4. Organizarea şi petrecerea jocurilor sportive contemporane.

Extras din document

1. Istoria si contemporanitatea miscarilor olimpice si sportive:

Jocurile olimpice

“Fericit acel care a cucerit gloria.

Laurii victoriei, impodobindu-i fruntea,

El arata multimii, care il sarbatoreşte;

Drept rasplată, el va gusta bucuriile gloriei,

Muzele îi vor aşeza o cunună pe frunte

Şi un cîntec nemuritor se va adăuga la măreţia triumfului,

La frumuseţea tinereţii: numele învingătorului”

(Imnul Olimpic pe versuri de Pindar)

Citius, altius, fortius – mai repede, mai sus, mai puternic – aceste cuvinte, care formeaza deviza olimpică, cuprind în ele o parte din năzuinţa permanentă a omului spre perfecţiune, cuprind în ele lupta milenară a omului împotriva spaţiului şi a timpului pe care a căutat să le invingă cu propriile sale posibilitaţi. Marii sportive ai lumii au realizat performanţe de-a dreptul uimitoare, negînd întotdeauna limitele stabilite de diferiţi specialiştişi dînd dovada tăriei capacitaţilor biologie ale fiinţei umane. Citius, altius, fortius depăşeşte astazi cadrul olimpic, această deviza are o valoare general umană care însufleţeşte, nu o dată la 4 ani, ci în permanenţă pe sportivii tuturor ţărilor lumii în stabilirea celor mai înalte performanţe. De aceea cuvintele citius, altius , fortius apar astăzi ca un refren al unui imn închinat frumosului, eternei tinereţi, ideilor nobile de înfrăţire umană si pace.

Marii sportive ai lumii s-au bucurat întotdeauna de popularitate în rîndul maselor, iar numele lor a dăinuit uneori chiar peste milenii. Şi astazi ne minuneaza puterea lui Milon din Crotona de şase ori coronat la Jocurile Olimpice antice, şi astazi cunoaştem numele primului învingator – Coroebelus – la Jocurile Olimpice desfaşurate în anul 776 î.e.n.

Mai aproape de zilele noastre numele campionilor sau recordmanilor olimpici, mondiali şi europeni, sau al altor sportivi ai lumii, circulă pe toate meridianele globului. Cine nu a auzit de Nurmi, Yatopek, Kuţ, Eusebio, Pelle, Sailer, Schollander, Joe Louis, Yukio Endo etc?

Jocurile Olimpice (JO) aveau loc din patru în patru ani şi durau cinci zile, începând din prima săptămână cu lună plină după solstiţiul de vară. Intervalul dintre două ediţii ale jocurilor se numea Olimpiadă. Jocurile se celebrau în onoarea lui Zeus. În cei 1 172 de ani au avut loc 293 de ediţii. În anul 394, printr-un edict al împăratului roman Teodosiu I, jocurile sunt desfiinţate. În anul 426, Teodosiu al II-lea ordonă distrugerea edificiilor din Olympia.

Jocurile Olimpice antice se desfăşurau în Olympia, locul sacru devenit simbolul vieţii greceşti. În centrul ei a fost ridicat măreţul templu al lui Zeus, patronul jocurilor, iar în interior, statuia zeului, opera marelui sculptor al antichităţii, Phidias, devenită una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. Zeus era considerat mai mare peste toti zeii din Olimp, fiind reprezentat cu o coroana din frunze de maslin (sau stejar), tinand in mana un sceptru, iar la picioare avand un vultur. El era fiu al Geei si al lui Cronos, zeu al cerului, al ploii si al tunetului, apoi al dreptatii si al ordinii sociale stabilite. Alături de temple se afla măslinul sacru, sădit de Hercules, din ramurile căruia se împleteau cununile învingătorilor, simbolul victoriei supreme. În jurul templului s-au ridicat construcţiile palestrelor, gimnaziului, stadionului, hipodromului, a edificiilor administrative, altare şi statui închinate zeilor şi eroilor jocurilor. Numele învingătorilor, începând cu prima ediţie a jocurilor, erau înscrise în Tabelele de onoare, Olimpiada ce urma purtându-le numele. Altarul zeiţei Hera a rămas locul în care, şi azi, după un ritual neschimbat, se aprinde de la soare flacăra olimpică. Întreg complexul arhitectural, deosebit de măreţ, a fost întregit prin plantaţii de arbori, porticuri şi fântâni cu bazine. În timpul jocurilor veneau aici în pelerinaj peste 40 000 de vizitatori de pe tot întinsul Eladei.

Jocurile Olimpice antice durau cinci zile, dintre care prima şi ultima erau consacrate ceremoniilor religioase şi premierii; celelalte erau rezervate concursurilor propriu-zise. În prima zi avea loc procesiunea concurenţilor şi depunerea jurământului în templul lui Zeus, în jurul rugului de sacrificiu, în faţa senatului elenilor. A doua zi se trăgea la sorţi ordinea în care atleţii intrau în concurs şi începeau întrecerile. În programul jocurilor figurau următoarele întreceri: alergarea, pugilatul, pancraţiul, cursele de care în hipodrom şi pentatlonul. A doua zi incepeau jocurile propriu-zise pe stadion si pe hipodrom.Pe stadion se desfăşurau alergări, concursuri de forţă ,luptă, box si pentatlonul.La lupte participanţii se ungeau cu ulei pentru a fi mai greu de imobilizat.La box îşi înveleau mîinile în piele împletită care avea prinse din loc in loc lame de plumb ceea ce facea din acest sport unul foarte periculos.La pentatlon se cuprindea lupta, alergarea,saritura în lungime si aruncarea discului şi a suliţei.Pe hipodrom aveau loc curse de cai.Se desfaşurau în toate cele patru zile.Cursele de care erau între vehicule cu două roţi şi doi cai şi între care cu patru roţi şi cu doi cai sau patru cai. La încoronare a jocurilor, învingătorului acestei probe complexe decernîndu-i-se cel mai valoros premiu. Ultima zi era a triumfătorilor.Cei care se întorceau de la o lupta importanta pentru ţara lor defilau încărcaţi cu arme strălucitoare în timp ce poporul îi aclama.

Nu numai pentru Zeus se faceau jocuri ci şi pentru ATENA in orasul Kekrops .Semanau cu jocurile olimpice, în prima parte cuprinzînd curse de alergare ,întreceri de car şi lupte, şi se deosebeau prin zilele dedicate concursurilor de poezie şi muzica fiindca Atena simboliza forţa gîndirii si perfecţiunii în arte şi de la ea venisera către oameni tainele ştiinţelor.

Probele propuse erau următoarele: proba de 100 m garduri, proba de aruncare a suliţei, proba de canotaj, proba de triplu salt, proba de saritură la înalţime, proba de saritură în înalţime, proba de aruncare a ciocanului, proba de înot, proba de slalom nautic, proba de aruncare a greutaţii, proba de tir cu arcul, proba de 400 m, proba de ciclism viteză, proba de 100 m. La olimpiadă pot participa de la 2 la 8 jucători.

Fisiere in arhiva (1):

  • Istoria Culturii Fizice in Aspect General a Culturii Mondiale.doc