Jocul sportiv handbal - generalități și noțiuni privind regulament

Jocul sportiv handbal

Jocul sportiv handbal - generalități și noțiuni privind regulamentul jocului

Handbalul este un joc sportiv bazat pe viteza de deplasare și de execuție a jucătorilor, cărora

le pretinde o înalta pregătire atletică, forță și rezistență, gândire tactică și o perfectă armonizare în cadrul echipei. Fiecare echipă de handbalul este alcătuită din 7 jucători (6 jucători de câmp și 1 portar) dar pe foaia de arbitraj pot fi trecuți 16 jucători; cei 9 jucători, de rezervă, pot schimba, oricând în timpul jocului, pe cei din teren. Jocul constă din încercarea de a introduce mingea în poarta echipei adverse și de a apăra în același timp propria poartă împotriva atacurilor adverse. Mingea se joacă cu mâinile, dar este permisă atingerea ei cu orice parte a corpului (cu excepția picioarelor, de la genunchi în jos). Singurul care își poate folosi și picioarele este portarul, pentru a- și apăra poarta.

Jucătorul aflat în posesia mingii, are dreptul să se deplaseze maximum 3 pași cu mingea în mână, după care trebuie să o paseze; pentru parcurgerea unei distanțe mai mari, jucătorul trebuie să dribleze, ca la baschet. Mingea poate fi ținută în mână maximum 3 secunde.

La începutul fiecărei reprize, sau după marcarea unui gol, jocul se reia de la centrul terenului, de către echipa care a primit gol. După trecerea timpului de joc a primei reprize, echipele își schimbă terenurile pentru a se juca repriza a doua.

Meciul este condus de 2 arbitri, ajutați de un secretar, un cronometror și un observator din partea Federației Române de Handbal. Terenul de joc cuprinde un câmp de joc, având forma unui dreptunghi, cu lungimea de 40 m și lățimea de 20 m și două spații de poartă. Poarta este așezată pe mijlocul fiecărei linii de fund (linia de poartă) și are dimensiunile de 2 m înălțime și 3 m lățime, fiind prevăzută cu plasă; spațiul de poartă este zona aflată la 6 m în fața porții, în care nu poate acționa decât portarul.

Linia de aruncare liberă este marcată, întrerupt, la distanța de 9 m în fața porții; linia de aruncare de la 7 m se afla în fața fiecărei porți, perpendicular pe linia de fund. Mingea este confecționată din piele sau material sintetic, având o circumferință de 58 - 60 cm și o greutate de 425 - 475 grame; pentru femei și juniori, mingea are circumferința de 54 - 56 cm și greutatea de 325 - 400 grame. Timpul de joc este de două reprize a câte 30 de minute cu o pauză de 10 minute între reprize. Jocul de handbal permițând o angajare directă între adversari, poate deveni dur și periculos; pentru a preveni această deformare nedorită a jocului, regulamentul este foarte exigent în ceea ce privește acțiunile periculoase ale jucătorilor.

Tehnica jocului în atac

Elemente tehnice

- Mișcarea în teren - cuprinde procedee tehnice pentru deplasare în vederea mânuirii mingii, pentru a iniția și finaliza atacul, pentru a face față deselor schimbări de situații; aceste procedee tehnice sunt:

alergarea - seamănă cu alergarea atletului, cu deosebire că pașii sunt scurți, faza de zbor este scurtă și joasă pentru a putea interveni în desele schimbări de direcție, opriri sau întoarceri;

săriturile - sunt executate fără ajutorul brațelor, sunt înalte, executate de pe loc, din alergare cu bătaie pe un picior sau pe ambele picioare în scopul apropierii de poartă, transmiterii- prinderii mingii de la coechipieri,a depășirii apărătorilor;

deplasările - sunt executate în fazele a III- a și a IV- a ale atacului, spre înainte, oblic- înainte, lateral, înapoi și oblic- înapoi cu pași adăugați sau încrucișați pentru prinderea- pasarea mingii și amenințării porții;

opririle - trebuie să fie scurte și rapide și se realizează prin scăderea vitezei de deplasare și ducerea trunchiului în direcția opusă deplasării concomitent cu coborârea centrului de greutate; sunt efectuate printr- o frânare pe un picior sau pe ambele picioare, precedate de o ușoară săritură.

pătrunderea - acțiune individuală efectuată în scopul depășirii apărării, pentru crearea unui culoar de pătrundere și de aruncare la poartă; pătrunderea este strâns legată de fenta de aruncare, de pasare, de angajarea jucătorului de semicerc (pivot);

schimbarea de direcție - se poate executa cu sau fără minge în scopul derutării apărătorului sau pentru modificarea direcției de deplasare în teren; structura motrică a mișcării, la toate schimbările de direcție, este formată din: încetinire alergării, pas oblic lateral cu piciorul opus direcției de deplasare, trecerea greutății corpului și coborârea centrului de greutate, odată cu pornirea, pe noua direcție.

- Ținerea mingii - executarea corectă a acestui element tehnic asigură stăpânirea mingii și manevrarea acestei cu precizie; mingea poate fi ținută cu două mâini (deasupra capului, în dreptul pieptului, în dreptul abdomenului, în dreptul genunchilor) și cu o singură mână (prin ținere echilibrată, prin ținere apucată).

- ținerea mingii cu o mână prin apucare - are loc după prinderea mingii cu două mâini și se realizează prin împingerea energică a mingii cu mâna îndemânatică, care o cuprinde cu degetele răsfirate, executând o ușoară strângere pe suprafața ei, asigurându- i stabilitatea; dusă deasupra umărului, se pot executa pase în diferite direcții și procedee de aruncare la poartă.

- ținerea echilibrată a mingii - mingea este ținută echilibrat în timpul mișcărilor pregătitoare pentru aruncare și în timpul executării aruncării; echilibrul se realizează datorită impulsului dinspre înainte spre înapoi, dat mingii de mâna stângă și rezistenței mâinii drepte care se opune acestui impuls, nu durează mult timp, ci coincide cu timpul necesar brațului pentru pregătirea aruncării și a aruncării propriu- zise.