Lecții de antrenament la juniori

LECŢIILE DE ANTRENEMENT, LA JUNIORI

Linii directoare privind pregătirea începătorilor

Succesul în orice arenă sportivă este, de obicei, rezultatul planificării, efortului susţinut şi dăruirii, iar pregătirea sportivă nu face excepţie de la această regulă. Toţi sportivii de succes sunt indivizi pregătiţi să exceleze într-o activitate fizică anume şi care au urmat cu regularitate, timp de mai mulţi ani, un program de antrenament bine conceput, pe termen lung. În sport, antrenamentul este procesul prin care exerciţiile sau lucrul repetitiv şi progresiv determină îmbunătăţirea potenţialului în vederea obţinerii performanţei optime. Pentru sportivi, acest lucru înseamnă programe de pregătire de lungă durată, care le adaptează corpul şi mintea la condiţiile specifice competiţiei şi care duc la excelenţă în performanţă.

Deşi mulţi dintre antrenori şi instructori ştiu cum să facă programe de pregătire pe sezoane, este esenţial să existe o viziune dincolo de această abordare pe termen scurt şi să se planifice dezvoltarea sportivului pe o durată mai lungă de timp. Antrenamentul sportiv ar trebui să înceapă încă din copilărie, pentru ca sportivul să se poată dezvolta fizic şi mental în mod progresiv şi sistematic, astfel încât să obţină rezultate de excelenţă un timp îndelungat, iar nu să se epuizeze într-un interval de timp scurt. Mult prea adesea, programele sportive pentru copii le imită pe cele ale sportivilor de elită – cei care, prin realizările lor la nivel naţional şi internaţional, au cucerit imaginaţia tinerilor sportivi şi a antrenorilor lor. Asemenea programe sunt copiate deseori până în cele mai mici amănunte, fără a se cântări gradul în care ele servesc interesele tinerilor sportivi. Cei care aplică astfel de programe susţin, de obicei, că ceea ce le-a fost de folos unor sportivi ca Michael Jordan sau Pete Sampras trebuie să meargă şi pentru copiii lor.

Antrenorii uzează, de regulă, de aceste programe fără să acorde prea mare atenţie condiţiilor prealabile necesare şi constituţiei biologice a copiilor, şi fără nici un fel de idei directoa-re, cum sunt principiile pregătirii sportive. Copiii nu sunt pur şi simplu nişte mici adulţi; ei prezintă caracteristici fiziologice complexe şi distincte, cărora trebuie să li se acorde atenţie. Acest capitol pune în discuţie patru astfel de linii directoare pentru pregătirea tinerilor sportivi.

Elaborarea unui program de pregătire pe termen lung

Sunt unii antrenori care, de multă vreme, susţin că practicarea de timpuriu a exerciţiilor sportive specifice constituie cea mai bună cale de dezvoltare a unui program optim de pregătire. Unii fiziologi sportivi au adoptat acest concept învechit, aplicat de unii antrenori încă şi azi, şi au făcut din el un principiu de pregătire. Pentru a da rezultate cât mai repede, susţin ei, un program de antrenament trebuie să facă urmatoarele lucruri:

- să solicite sistemul energetic dominant din sportul considerat. De exemplu, un sprinter ar trebui să facă numai sprinturi, iar un alergător de distanţă să antreneze numai sistemul aerob;

- să urmărească specificitatea acţiunii motrice, ceea ce înseamnă că sportivii trebuie să selecteze exerciţiile care imită structura acesteia şi care implică numai grupele musculare angrenate în execuţia deprinderii tehnice. Faptul că cercetarea de laborator demonstrează că pregătirea specifică duce la o adaptare mai rapidă, care determină mai repede creşteri de performanţă, nu înseamnă că antrenorii şi sportivii trebuie să o aplice de la vârstele mici şi până la cea a maturizării fizice. Aceasta este abordarea îngustă a sportului la copii, conform căreia singurul scop al antrenamentului este obţinerea rapidă a rezultatelor, indiferent de ceea ce i se poate întâmpla în viitor tânărului sportiv. În încercarea lor de a obţine repede rezultate, antrenorii expun copiii la antrenamente foarte specifice şi intense, fără a-şi acorda timp pentru a construi o bază trainică. Este ca şi cum ai încerca să ridici o clădire înaltă pe o temelie slabă. Evident, o asemenea eroare de construcţie va duce la prăbuşirea clădirii. Tot astfel, încurajarea sportivilor de a se concentra asupra dezvoltării lor într-un sport înainte de a fi gata din punct de vedere fizic şi psihologic pentru acest lucru generează adesea probleme, care pot fi :

- o dezvoltare unilaterală, limitată a funcţiilor organelor şi muşchilor;

- tulburarea dezvoltării fizice armonioase şi a echilibrului biologic, care sunt condiţii prealabile necesare pentru eficienţa fizică, performanţa sportivă şi evoluţia unui individ sănătos;

- uzură excesivă, supraantrenament şi chiar accidentări, pe termen lung;

- un impact negativ asupra sănătăţii mentale a copiilor implicaţi, din cauza nivelurilor ridicate de stres pe care le generează acest tip de pregătire şi participarea în numeroase competiţii;