Măsurarea comportamentului motric și a capacității de efort

INTRODUCERE:

In cele ce urmeaza sunt prezentate cateva orientari si tehnici de cercetare a comportamentelor motrice , din multimea celor existente , urmarind introducerea tinerilor cercetatori in metodele de recoltare specifice domeniului.

Recoltarea datelor este un proces pretentios , indiferent ca este vorba de folosirea unui interviu sau de controlul variabililor intr-un experiment de laborator. Validitatea datelor este tot atat de importanta ca si validitatea teoriei sau ipotezei . Daca ne propunem sa cercetam sau sa masuram o caracteristica , o atitudine un comportament sa ne aducem aminte ca este necesar sa-l definim foarte exact , prin definitia operationala. Pornind de la o astfel de definitie vom sti mai bine ce instrument , ce tehnica si ce metodologie sa folosim. Sa luam cel mai simplu exemplu: reactia motrica la un stimul anume (viual, auditiv, etc. ) - timpul de reactie – T.R. Foarte multi o numesc viteza de reactie , desi viteza se defineste prin raportul dintre spatial parcurs si durata miscarii.; in masurarea reactiei motrice simple, spatial este asa de mic incat ceea ce masuram nu este viteza , ci perioada latenta , adica timpul care se scurge din momentul perceperii stimului si pana la schitarea reactiei motrice . In practica masuram evident si viteze : de repetitie, de executie, de deplasare si de accelerarea a subiectilor , precum si obiectelor diferite utilizate de acestia. Apare evident faptul ca cifrele astfel inregistrate au nevoie de interpretare , in raport cu ce s-a urmarit , caracteristicile subiectilor , conditiile ambiantei , factorii de organizare. Maiestria cercetatorului consta in aceasta capacitate interpreativa, care il va conduce la confirmarea sau imfirmarea ipotezei si in continuare la explicarea cat mai completa a fenomenului cercetat.

Analiza comportamentului deschis/observabil

Studiul actelor motrice si al activitatilor priveste priveste comportamentele adaptive la natura, semeni, grup, societate , ca reacti cognitive , affective, volitive, reglari-autoreglari, stari de limita, stari alterate ale constiintei.

Comportamentul este proprietatea fiintelor vii de a interactiona cu mediul ambient, prin intermediul activitati externe (motrice) si interne (psihice).

El este reactia totala a unui organism prin care acesta raspunde la o situatie trainta in functie de stimularile mediului si de tensiunile sale interne , si ale carui miscari sunt orientate intr-o directie semnificativa. Deasemenea putem privi comportamentul drept conduita unui subiect oarecare, considerat intr-un mediu si intr-o unitate de timp date. In literature de limba franceza termenul ‘’comportament’ este adeseori inlocuit cu cel de ‘’conduita’’ , privita ca ansamblu de actiuni prin care un subiect cauta sa se adapteze la o anumita situatie. Nu privim comportamentul cu reactii de raspuns la o anumita stimulare fara sa ne intereseze ce se petrece in cutia neagra a ciberneticii , in constiinta. .

Cercetarea actelor , actiunilor si activitatilor oamenilor , orientate spre obiectivare prin masurare lasa in penumbra intentionalitatea lor. Cand analizam insa comportamentul performantial , acuratetea gestului sau, sau elemetului tehnic , sau oportunitatea unora de ordin tactic, atunci ne punem si problema corectitudinii formarii deprinderilor specifice , a reprezentarilor si programului de executie . precum si a posibilitatilor de ameliorare a randamentului acestora, ceea ce tine de analiza calitativa a miscarilor , dublata de biomecanica , ergofiziologie si psihologie.

Delimitari conceptuale

Componentele comportamentului uman , ale activitatilor corporale: miscari, acte actiuni, activitati

Cercetarea caracteristicilor de executare a actelor motrice specifice activităţilor corporale, ludice, gimnice, agonistice, recreative şi compensatorii are caracter interdisciplinar, Ia ea colaborând cu ponderi şi valori diferite: biomecanica, ergonomia, fiziologia, psihologia, pedagogia, tehnologiile informaţiei şi comunicării. Indiferent de caracterul analizei, cantitativă sau calitativă, ea trebuie să se realizeze pe baza clară a terminologiei specifice. Sunt numeroase lucrările de antropologie, teorie sau metodică a domeniului nostru în care, cu puţine excepţii, termenii de bază ai acestui domeniu să fie definiţi fie logic, fie operaţional.