Metodologia Cercetării - Fotbalul

Abstract

Într-o eră dominată de tehnologie, sportul iși face din ce in ce mai greu simțită prezența in viața oamenilor de zi cu zi. Că e vorba de practicare sau doar de vizionare, ramurile sportive pierd teren in fața oportunităților venite din partea industriei informatice și a aplicaților acesteia. Însă, o ramură a sportului este in strânsă legatură cu domeniul tehnologiei, dar și cel al mass-mediei și anume sportul “rege”, fotbalul. Putem vorbi de o conexiune între aceste elemente, tehnologie, mass-media și fotbal ce dateaza in ultimii ani de un real succes pe plan mondial.

Lucrarea iși propune sa identifice factorii ce propulseaza aceasta ramura sportiva, fotbalul, în topul celor mai populare sporturi din lume și care ar fi elementele decisive pentru care ocupă prima poziție în acest top de ani de zile.

Un prim obiectiv urmărit în aceasta lucrare este de a ilustra iubitorilor de sport cum fotbalul crează oportunități de dezvoltare pentru alte domenii cum ar fi turismul, comunicațiile, telecomunicațiile, marketingul. Un al doilea obiectiv vizat în aceasta lucrare este de a prezenta opiniei publice evoluția acestui sport, apariția acestuia în țara noastă încă din cele mai vechi timpuri.

Fotbalul – definiții, evoluția pănă în zilele noastre

În zilele noastre, mulți afirmă ca există doua sporturi la nivel mondial: fotbalul și celălalte. În primul rând, fotbalul este un sport de echipă, la fel ca și handbalul, baschetul și multe altele.

Conform lui Manuşaride și Ghemigean (1986), japonezii au fost creatorii celei mai armonioase forme de joc cu mingea a antichităţii. În jurul secolului al V-lea, japonezii practicau un joc cunoscut sub numele de “Kemari” care era de fapt un ritual cu semnificaţii religioase, avându-şi originea în jocul practicat de chinezi.

Din multitudinea de jocuri cu mingea practicate de popoarele antice, doar la greci și la romani întâlnim jocuri care se apropie din multe puncte de vedere de jocul de fotbal aşa cum este cunoscut el astăzi. În cetatea Atenei se practica cu pasiune “spheromachia” sau partida cu mingea. Cel mai cunoscut purta numele de “sferarpaston” şi folosea o minge de mărimea celei obişnuite în fotbalul de azi (C. Teaşcă, 1967).

Inca de la inceputul anului 1300, in “Cizma”, Italia este răspândit “giuoco del calcio” – a juca mingea cu piciorul – denumire ce a rezistat până în zilele noastre. „Giuco del calcio” este citat in numeroase documente ale timpurilor respective, punctul de referinta fiind in perioada Renaşterii (secolul XIV – XVI), cel mai exponential joc fiind cel practicat la Florenţa. În lucrarea intitulată “Discorsa sopra il giuoco del calcio florentino”, Giovanni de Bardi (1580) realizează o descriere a “giuoco del calcio”. Dimensiunile terenului de joc avea 100 x 30m, era presărat cu nisip, iar jucătorii erau împărţiţi în două echipa a câte 27 de coechipieri (C. Manuşaride, C. Ghemigean, 1986).

În ceea ce privește apariția fotbalului in Anglia, cronicarii moderni ai jocului susţin că atunci când romanii au ocupat Britania ei au adus, încurajat şi stimulat dezvoltarea “harpastumului” ca formă complementară de pregătire pentru ducerea războiului. Conform cronicilor scriitorului galez Nennius (secolul al IX-lea), popoarele celte erau pasionate şi dovedeau aptitudini pentru practicarea jocurilor cu mingea. “Strămoşul” englez al fotbalului era însă un sport destul de dur, de multe ori brutal. De cele mai multe ori, integritatea fizică a participanţilor era pusa in pericol. Nici spectatorii nu erau feriti, chiar daca acestia erau cumpatati si involuntari.

Cronicarul galez Nennius (secolul al IX-lea) explică “prigonirile” la care a fost supus jocul şi practicanţii săi o bună perioada de timp. Regele Eduard al II-lea a dat dispoziţie primarului Londrei la 13 aprilie 1314 să interzică fotbalul atat pe străzi ci şi pe terenuri.Hotararea lui a fost pusa in practica in timpul mandatelor si de Richard al II-lea, Henric al IV-lea, Henric al VI-lea. În ciuda acestor 6 interdicţii, jocul de fotbal şi-a menţinut popularitatea reuşind să străbată cu temeritate istoria (M. Ionescu, 1988).

La data de 26 octombrie, 1863, se înfiinţează Football Association (F.A.), scopul initial fiind crearea unui set de reguli pentru acest sport. In articolul intitulat, „Ora de istorie » Începuturile fotbalului: cum au apărut primele cluburi profesioniste din lume”, Bogdan Fechită (2012) identifică prima echipa din lume ca fiind Sheffield Wednesday F.C care a luat fiinta in anul 1857, iar la 1 februarie 1860 Sheffield Wednesday F.C a disputat primul meci oficial inter-cluburi impotriva echipei Hallam FC.

Conform lui Economu, în lucrarea sa “Football” (1963), aceasta afirmă că prima minge de fotbal a adus-o în ţară Mario Gebauer pe la 1889. Dupa alte cercetări, se pare că medicul stomatolog Iuliu Weiner din Arad este cel care a adus din Londra, unde-şi făcuse studiile, prima minge de fotbal din ţara noastră şi odată cu ea şi regulamentul jocului.