Obișnuințele

In literature de specialitate intalnim multi autori care folosesc cu acelasi inteles termenul de obisnuinta cu cel de deprindere , desi, exista deosebiri esentiale intre ele.In primul rand deprinderile motrice reprezinta tehnici de executie , modalitati diferite de realizare a unor activitati , in timp ce obisnuintele dezvzluie preferinte, predilectii, pasiuni pentru un gen de activitate model de comportare in anumite situatii, proprii fiecarui individ.In al doilea rand deprinderile motrice sunt multiple pe cand obisnuinta de miscare se concretizeaza in placerea permanenta de a relua la un interval de timp acelasi tip de miscare.

Obisnuintele se formeaza pe baza notiunilor , convingerilor , sentimentelor si mai ales a motivelor si intereselor promovate si formte in activitatea zilnica din procesul instructiv-educativ .Sunt specifice fiecarui individ in parte ,fiind influentate de componentele caracterului si temperamentului .Obisnuintele reprezinta rodul manifestarii obiceiurilor stabile, fata de solicitarile impuse subiectiilor , de mediul in care activeaza.Pe parcursul desfasurarii activitatii ,si mai ales pe parcursul perfectionarii individuale, fiecare individ adopta o anumita atitudine , un anumit gen de comportare,isi reformeaza comporatamentul si isi formeaza modalitati de actiune specifice .De exemplu , multi elevi poseda cunostintele si bagajul de deprinderi motrice necesare pentru a a efectua zilnic un program de gimnastica de inviorare , dar nu poseda vointa ,motivatia si placerea care sa duca la obisnuinta.De aici rezulta marea deosebire dintre deprinderi si obisnuinte.Obisnuintele se educa pe fondul unor deprinderi , dar nu se rezuma la tehnici si modalitati de actiune.Ele pot genera stari emotionale pozitive sau negative cu rezonante puternice afective , fiind sustinute de convingeri ferme .

La elevi se poate insista la crearea unor obisnuinte ce se refera la :

- Practicarea sistematica si independenta a exercitiilor fizice si a sportului de intretinere si performanta ;

- Respectarea unor cerinte igienice in locurile de practicare a exercitiilor fizice ;

- Obisnuirea cu o comportare cetateneasca, civilizata in activitatile desfasurate in lectiile de educatie fizica si sport si activitati sociale, desfasurarea pe parcursul zilei ;

- Obisnuirea cu intretinerea echipamentului ;

- Sa dubleze programele de exercitii cu masuri igienice si de calire a organismului;

- Obisnuirea cu respectarea unui program continuu de lucru.

Intre cunostiintele teoretice , deprinderile motrice priceperile motrice si obisnuinte exista o stransa corelatie si interpendenta care influienteaza modificarea comportamentelor umane.

Nu putem avea o viziune completa asupra personalitatii umane luand in considerare doar principalele sale caracteristici psihice – temperamentul, aptitudinile si caracterul, fara a ne referi si la activitatea individuala, in speta la componentele acestei activitati. Este vorba despre cunostinte, deprinderi, priceperi si obisnuinte. La inceputul oricarui curs de didactica, disciplina din sfera pedagogiei, se spune ca dascalii, profesorii au misiunea de a-i forma, de a-i inarma pe elevi sau studenti cu un sistem de cunostinte, priceperi si deprinderi care sa-i ajute efectiv in insertia lor socio-profesionala.

In psihologie se afirma ca persoana umana este o realitate profund dinamica, in continua schimbare si devenire, din frageda copilarie pana la adanci batranete, existand diferente intre

indivizi, precum si la acelasi individ, cauza trebuind cautata la factorii care determina dezvoltarea personalitatii, deci atat in ereditate, cat si in mediu si in educatie. “In masura in care fenomenul de cresterre, maturizare si declin e determinat de ereditate, spune psihologul roman Nicolae Margineanu, avem de a face cu procesul de maturizare ; in masura in care el e determinat de mediu, avem de a face cu procesul de invatare” – si mai departe : “Suptul, frica, mania sau instinctul sexual sunt fructe ale maturizarii ; invatarea unei limbi, insusirea unor obiceiuri sau adoptarea unor atitudini sunt rezultate ale invatarii. Primele vin oarecum din interior ; celelalte din exterior”.

Asadar, invatarea se produce in mediu, oamenii invata unii de la altii prin imitatie, sugestie sau simpatie, iar invatarea sistematica se realizeaza prin educatie. Mecanismul invatarii ca atare, desi aceasta se produce in mediu si prin educatie, depinde tot de creier si sistemul nervos, ca si maturizarea. De altfel, invatarea si maturizarea nu sunt procese strict distincte, nu sunt opuse, ci sunt convergente si chiar complementare.

De invatare in general, cu teoriile si aspectele ei specifice, se merita sa ne ocupam aparte in viitor, in cadrul rubricii noastre.

Venind direct la subiectul nostru, sa spunem ca dobandirea cunostintelor se obtine prin invatare sistematica, cu participarea, alaturi de procesele cognitive – senzoriale si superioare (memoria, imaginatia, gandirea), – a atentiei, afectivitatii si efortului voluntar, precum si cu aportul inteligentei. Din studiul proceselor enumerate mai sus, am vazut cum se poate ajunge la acumulari, la cunostinte. Nu trebuie sa uitam, insa, rolul aplicatiilor practice care confirma si lamuresc pe deplin ceea ce s-a studiat teoretic.

Deprinderile sunt componente automatizate ale activitatii ; ele se realizeaza tot prin invatare, sunt elaborate constient, se consolideaza prin exercitiu, dar, dupa deplina formare, se desfasoara fara control constient permanent. De mentionat ca formarea deprinderilor este conditionata de dorinta celor implicati in insusirea lor, de anumite cunostinte dobandite anterior si de capacitatile adecvate ale persoanelor respective. Deci, pentru formarea deprinderilor, se dau explicatiile necesare privind semnificatia si importanta acestora, cadrul in care se pot insusi, succesiunea secventelor si miscarilor, fara a se omite conditiile de calitate pe care le presupun. {n acelasi timp cu explicatiile sau dupa acestea, se prezinta practic lucrurile, modelul de actiune care sa faciliteze reducerea timpului si asigurarea calitatii in desfasurarea deprinderilor. Se organizeaza apoi exercitiul pentru formarea si automatizarea deprinderilor. Controlul exercitat pe parcursul exercitiului de catre formatori (profesori, instructori, indrumatori), dar si autocontrolul subiectilor insisi urmaresc gasirea si corectarea erorilor, cunoscut fiind ca orice deprindere trebuie formata de la inceput cat mai corect, deeoarece este greu sa se revina si sa se restructureze ulterior. Se adauga, la aceste conditii, cerinta din partea celor care invata deprinderea, de a avea un minimum de aptitudini, o anumita indemanare, precum si interes pentru activitatea respectiva, iar din partea formatorilor se impune calitatea metodelor de invatare aplicate, precum si respectarea programului si ritmului de lucru stabilite.