Performanța în sport

Organizarea sportiva vizeaza constituirea unui sistem social deschis, in care managementul trebuie sa asigure echilibrul intre cerintele sociale si obiectivele organizationale, echilibrul dinamic in functionarea componentelor sistemului, precum si corelatia dintre obiectivele organizationale si cele ale indivizilor organizationali. Organizarea sistemului presupune doua categorii de subsisteme:

- cele asa numite tehnice, care grupeaza elementele caracteristice fluxurilor tehnologice specifice realizarii produsului sportiv particular fiecarei organizatii sportive, subsistem sau sistem;

- cele sociale, referitoare la relatiile organizationale.

In managementul activitatii sportive organizarea trebuie sa asigure adaptarea structurii la sistemul tehnic, iar structura stabilita sa determine relatii organizationale, ierarhice si functionale eficiente. Pomind de la ideea ca "managementul este universal, dar nu are aceeasi forma in toate organizatiile sportive" (D. Lock - coord., 2001), organizarea este aceea care are menirea de a asigura fonna adaptativa contextului situational cultural de functionare a sistemului, iar rolul hotarator il are managerul, intre ale carei atribute principale regasim pe acelea de a organiza.

D. Lock si colab. (2001) considera ca dintre factorii luati in considerare in conceperea si evaluarea unei organizatii si a subsistemelor acesteia nu ar trebui sa lipseasca urmatorii:

a. strategia care slujeste scopul pe care sa-l atinga organizatia;

b. statutullegal si resursele (in mod deosebit cele financiare si umane);

c. tehnologia specifica prin intermediul careia se implementeaza strategia;

d. procesul infonnational si de luare a deciziilor;

e. gama de activitati si resurse ce trebuie controlate

Conceptul de sistem national de educatie fizica si sport este de caracterizat de variabile specifice (activitatile , organizatile , interactiunile si finalitatile) care sunt influentate , determinate , de o serie de elemente : componentele macrosistemului economico-social , suprasistemul de specialitate , actiunea sistemelor de acelasi rang , actiunea resursei umane.

Subsistemul activitatilor

Subsistemul activitatilor a fost impartit de noi in trei parti: activitati de baza, activitati de sustinere si activitati de deservire. Aceasta impartire genereaza 0 structurare cu efecte in organizarea functionala a activitatii, in ierarhizarea preocuparilor, repartizarea resurselor si nu numai.

Activitajile de baza ale sistemului national sunt educatia fizica si sportul. Fiecare dintre acestea au mai multe componente specifice. Educatia fizica cuprinde:

- educatia fizica scolara;

- educatia fizica universitara;

- educatia fizica militara;

- educatia fizica profesionala;

- educatia fizicii efectuata independent;

- educatia fizica efectuata in scop profilactic;

- educatia fizica efectuata in scop terapeutic;

- educatia fizica a persoanelor cu nevoi speciale (dizabilitati)

Este evident ca unele dintre aceste componente se intrepatrund, mai ales elea pentru care nu sunt create fonne institutionalizate speciale (ultimele patru). La riindul sau sportul cuprinde mai multe componente specifice:

- sportul scolar si sportul universitar;

- sportul pentru toti

- sportul de performanta

- sportul adaptat sau sportul pentru persoane cu dizabilitati

Intre activitatile de baza ale sistemului national de educatie fizica si sport exista interconditionari functionale ce genereaza si determina functionarea eficienta a sistemului Daca educatia fizica - activitate formativa obligatorie, inclusa in planul de invatamamt, isi va indeplini menirea ca si componenta de baza, recunoscuta in pedagogie, a contextului educativ de formare - dezvoltare a personalitatii umane, atunci cvasimajoritatea elevilor si studentilor vor practica exercitiul fizic sub forma sportului (in afara programului scolar / universitar), cvasimajoritatea populatiei va practica sportul pentru toti in diferite forme. In acest context, menirea sociala a domeniului privind formarea - dezvoltarea personalitatii umane, mentinerea si

intarirea sanatatii si a capacitatii de munca, recreerea, socializarea va fi mai bine indeplinita, iar sportul de perfonnanta va avea baze trainice de dezvoltare. Legat de acest deziderat, oarecum teoretic, dar fundamentat din punct de vedere al necesitatilor societatii si ale indivizilor, pot fi ridicate probleme legate de numarul (si uneori calitatea) orelor de educatie fizica, baza material a a activitatii de educatie fizica si sport, finantarea activitatilor de educatie fizica si sport, formarea si perfectionarea specialistilor in contextul noilor cerinte, s.a. Desi nu fac obiectul lucrarii de fata, noi le-am prezentat pentru ca, dintr-o anwne perspectiva, le consideram conditii ale functionarii sistemului in directia atingerii unor finalitati fundamentate pe cercetarea stiintifica a contextului sl pe necesitatile de functionare a societatii modeme.