Principiile didactice ale educației fizice și sportului

PRINCIPIILE DIDACTICE

Principiile didactice reprezintă tezele teoretico-practice fundamentale ce stau la baza organizării si desfaşurării procesului instructiv-educativ în toate nivelele de practicare a educaţiei fizice şi sportului, fiind deosebit de importante pentru ca ele reflectă legităţile generale ale educaţiei şi, în virtutea acestui fapt, servesc ca principale puncte de orientare pe calea spre ţelul urmărit. Definesc relaţia cadru de specialitate – subiect, statornicită în acţiunea lor comună de transpunere în practica idealului educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv, a obiectivelor caracteristice fiecărui domeniu în parte. Au drept bază legitaţi obiective, independente de dorinţa omului. Ele orientează atât activitatea profesorului (acţiunea de predare), cât si a elevilor (organizarea activităţii elevilor) în vederea însuşirii conştiente si temeinice a cunoştinţelor, priceperilor si deprinderilor. Ele sunt constituite într-un sistem unitar, in care eficacitatea aplicării unuia sau altuia dintre principii în procesul instructiv-educativ este condiţionată de respectarea cerinţelor proprii celorlalte, efectele fiind cumulative. Aceasta înseamnă ca un specialist-pedagog, profesor, antrenor etc., nu se poate conduce dupa teze sau reguli arbitrare.In activitatea sa, el trebuie să porneasca de la teze fundamentale, verificate de întreaga experienţă socială a educaţiei, formulate pe baza cunoaşterii adevaratelor legităţi ale educaţiei, ca un îndrumar general in acţiune. Legităţile educaţiei fizice şi-au găsit reflectarea într-o serie de principii, care au o sferă de aplicare mai mult sau mai puţin largă. Unele din ele, mai generale, se refera la întreaga activitate de educaţie fizica, rămânând valabile, juste, independent de sarcinile ei particulare, de formele concrete si de condiţii(principiile generale ale sistemului de educaţie fizica). Altele reflecta cu precădere legitaţile metodice (principiile metodicii educaţiei fizice) sau legităţile specifice ale diferitelor orientări si forme ale educaţiei fizice (de exemplu, principiile structurării antrenamentului sportiv).

Sistemul principiilor de învătământ are un caracter dinamic, dezvoltându-se, perfecţionându-se odată cu îmbogăţirea experienţei didactice, cu dezvăluirea unor legi noi ale procesului de învăţămănt. Astăzi asistăm la încercări care vizează perfecţionarea tehnologiei didactice în scopul optimizării procesului instructiv-educativ. În cadrul lor si principiile de învătământ sunt supuse unor perfecţionări in sensul adoptării de noi soluţii si orientări capabile sa realizeze o coordonare eficientă a eforturilor care urmăresc perfecţionarea conţinutului învaţamântului. Primele încercări semnalate deja in literatura de specialitate din ţara noastra şi din străinatate au in vedere fie regruparea si reformularea principiilor clasice, fie mărirea numărului lor, în funcţie de noile tehnici utilizate in procesul de învăţământ sau stabilirea unor noi raporturi de prioritate între principalele cerinţe care trebuie respectate în organizarea procesului de învaţamânt.

Până la adoptarea si generalizarea acestor încercări, principiile clasice de învăţământ, stabilite pe baza unei practici didactice îndelungate, îşi păstrează rolul pe care îl îndeplinesc în orientarea procesului instructiv-educativ. Ca obiect de învăţământ, educaţia fizică recurge – în organizarea şi dirijarea procesului propriu de instruire – la principiile consacrate de pedagogie, cu adaptări si particularizări specifice, care nu modifică însa orientarea generală, nici cerinţele fundamentale ale fiecaruia în parte.

Principiile care guvernează procesul instructiv-educativ la majoritatea obiectelor de învăţământ, inclusiv la educaţia fizică, sunt :

1. PRINCIPIUL PARTICIPARII CONSTIENTE SI ACTIVE

Din însăsi denumirea principiului rezultă ca acesta cuprinde doua laturi strâns legate între ele. A întelege scopurile învătării inseamna să poti fi constient de ceea ce ţi se cere si implicit să accepti deliberat si efortul de muncă implicit de înfăptuirea obiectivelor programate pentru o perioada de instruire mai mult sau mai putin îndepărtată. În condiţiile accentuării caracterului formativ si metodologic al învătămantului, ale promovării unor noi relaţii de munca între profesor si elev în organizarea si desfăsurarea procesului instructiv-educativ, care să stimuleze in mod deosebit activitatea independentă a elevilor, efortul lor in cadrul învătării prin descoperire, al autoconducerii si autoorganizării, principiul participării constiente si active devine deosebit de important, cerinţele sale impunând eforturi pentru găsirea unor soluţii noi de organizare a procesului educational. Aplicarea corectă a acestui principiu contribuie in mare masură la realizarea obiectivelor planificate.

Învaţarea, proces conştient-activ, urmăreşte obiective imediate, dar mai ales de perspectivă, vizănd valorificarea cunoştinţelor, priceperilor si deprinderilor in activitatea sociala. Însuşirea acestora si, mai ales, posibilitatea valorificării lor ulterioare nu pot fi concepute fără participarea conştientă si activă a elevilor. Procesul in formarea deprinderilor si in dezvoltarea calitătilor motrice, nivelul la care se situeaza valoarea acestora sunt simtitor accelerate daca procesul exersării are continuitate si se bazeaza pe participarea elevilor.

Formarea capacităţii de aplicare la momentul optim, cu o cât mai mare măiestrie, cu un efort minim şi o eficienţă maximă a deprinderilor şi priceperilor motrice însuşite este nemijlocit condiţionată de participarea activă a subiecţilor, dar şi a specialiştilor în desfăşurarea procesului instructiv al activităţii de educaţie fizică şi sportivă. De exemplu, în scopul dezvoltării fizice cât mai armonioase, se impune executarea anumitor exerciţii fizice. În situaţia în care aceste exerciţii fizice nu sunt executate corect (cu amplitudinea indicată, cu numărul de repetări cerut şi într-o viteză de execuţie optimă etc.), influenţa lor asupra organismului este nesemnificativă şi, prin urmare, nu pot fi realizaţi indicii corespunzători de dezvoltare.

In domeniul educatiei fizice si antrenamentului sportiv, in aplicarea acestui principiu trebuie respectate anumite cerinţe :

a. Întelegerea scopului activitătii desfăsurate.Cunoasterea obiectivelor urmarite prin educatie fizică, a contribuţiei acesteia la dezvoltarea capacităţii de muncă si la împlinirea multi laterală a personalităţii este in masură să sprijine accelerarea procesului de formare a convingerilor si motivaţiilor despre utilitatea activităţii pe care o desfasoară elevii in cadrul activităţii de educatie fizică, premisă importantă pentru educarea obişnuinţei de a practica sistematic exerciţiile fizice. Acest aspect cu caracter general trebuie avut în vedere la motivarea scopului activităţii desfaşurate in fiecare lecţie de clasă sau de activităţi sportive, a fiecărei acţiuni extraşcolare la care participa elevii, in vederea întregirii imaginii despre funcţia sociala a educaţiei fizice.