Refacerea fizică în activități motrice

In general, dupa antrenament sportivii sunt obositi si cu cat oboseala este mai mare cu atat mai mari sunt efectele secundare: contractie musculara scazuta, capacitate de concentrare redusa, viteza si coordonarea miscarilor slaba.

Antrenorii si specialistii in pregatire sportiva sunt obligati sa caute continuu metode si mijloace care sa le permita sportivilor sa-si depaseasca limitele fizice si psihice pentru a atinge marea performanta. Una din metodele cele mai eficiente de reabilitare a sportivilor dupa antrenamente si competitii este refacerea. Astfel antrenorii trebuie sa inteleaga si sa contribuie in mod activ la procesul de refacere, pentru ca acesta sa devina o componenta inportanta a antrenamentului.

O buna refacere grabeste revenirea sportivilor intre lectiile de antrenament, face sa scada oboseala, sa creasca supracompensarea si faciliteaza participarea in conditii optime la urmatorul antrenament.

Antrenamentul si odihna sunt componente de sine statatoare si necesare ale pregatirii sportive si pentru atingerea obiectivelor trebuie sa li se acorde aceeasi importanta. Intrucat in intervalul dintre lectiile de antrenament sportivii nu se refac complet in mod natural, este indicat sa se recurga la diferite metode suplimentare de refacere.

Tehnicile de refacere trebuie sa devina un obicei si sa fie sincronizate cu adaptarea biologica a organismului la cerintele pregatirii. Refacerea trebuie sa fie o preocupare permanenta, zi de zi, si sa nu urmeze doar dupa lectii izolate de antrenament sau dupa competitiile principale.

Refacerea sau recuperarea este un proces multidimensional care depinde de factori intrinseci si extrinseci.

In stabilirea strategiei de refacere trebuie sa se tina cont de urmatorii factori:

1. Varsta sportivului. Aceasta influenteaza in mod direct refacerea, astfel sportivii trecuti de 25 de ani au nevoie de perioade de refacere mai lungi postantrenament decat cei mai tineri.

2. Sexul. Poate influenta ritmul refacerii. Sportivele se refac mai lent in primul rand datorita diferentelor endocrine.

3. Factorii de mediu. Acestia afecteaza si ei timpul necesar refacerii. Printre factorii de mediu se numara:-competitiile defasurate la altitudini mari( peste 3000 metri); antrenamentele desfasurate pe o vreme extrem de rece.

4. Libertatea de miscare. Aceasta influenteaza ritmul refacerii deoarece scaderea amplitudinii miscarilor poate afecta performanta sportiva si recuperarea.

5. Tipul de fibra musculara. Firele cu contractie rapida au tendinta de a obosi mai repede decat cele cu contractie lenta din cauza proprietatilor lor contractile.

6. Tipul de exercitiu. Acesta influenteaza ritmul refacerii, fiind tipul de sistem energetic la care apeleaza sportivul.

7. Factori psihologici. Acestia influenteaza refacerea pe toata durata pregatirii.

8. Rezolvarea traumatismelor locale acute si a supraantrenamentului. Un sportiv accidentat se va recupera cu dificultate din cauza nivelurilor crescute de hormoni catabolici si amoniac.

9. Realimentarea cu micronutrienti. Proteinele, lipidele si glucidele sunt permanent cerute pentru metabolismul celular, atat pentru formatea ATP-PC, cat si pentru regenerarea tesutului muscular deteriorat.

10. Transferul eficient de energie si indepartarea produselor reziduale influenteaza ritmul refacerii.

Dinamica refacerii nu este lineara ci curba . Linia descreste drastic, cu 70% in prima treime si mai putin drastic in a doua si in ultima treime, cu 20% si respectiv 10%.