Sistemul Probelor Atletice Cuprinse în Programul Jocurilor Olimpice și a Campionatelor Mondiale

Cap 1.Istoria si evolutia atletismului pe plan mondial si national

ATLETISMUL este definit ca un: - sistem de exercitii realizat sub forma alergarilor, aruncarilor si sariturilor naturale si stilizate, in scopul dezvoltarii specifice a calitatilor fizice si obtinerii unui rezultat superior in practicarea lor -; conform Terminologiei educatiei fizice si a sportului, 1974.

Atletismul este o activitate practica in care exercitiile difera prin modul de executie dar si prin influentele pe care le produce asupra omului, ca system hipercomplex, dinamic si bio-psiho-social.

Concursurile de atletism curpind grupe de probe care au caracteristici specifice, in functie de cele 3 categorii de exercitii: alergari, sarituri si aruncari.

- In probele de alergari si mars se urmareste obtinerea unui timp cat mai bun pe o distanta precizata..

- In probele de sarituri se urmareste obtinerea unui zbor cat mai lung (la saritura in lungime si la triplusalt) sau a unui zbor cat mai inalt (la saritura in inaltime sau la saritura cu prajina).

- In probele de aruncari se urmareste trimiterea unor obiecte cu forme si dimensiuni speciale, standardizate (greutate, disc, sulita, ciocan) la o distanta cat mai mare.

De-a lungul anilor, atletismul s-a diversificat in cadrul celor trei category de exercitii naturale (alergari, sarituri si aruncari), formandu-se probele atletice specifice fiecarei categorii.

Treptat, numarul probelor a crescut s-au precizat regulile si conditiile organizatorice proprii pentru fiecare proba de alergare, saritura, aruncare sau probe combinate (heptatlon si decatlon). Aceste probe mentinute sunt considerate probe clasice, ele nu trebuie sa lipseasca din programul concursurilor de mare anvergura. In tarile anglo-saxone se organizeaza concursuri pe distante de 100, 200, 400, 800 yarzi (1 yard = 91.439m), 1 mila, 2 mile (1 mila = 1609.344m), 120 yarzi garduri. Atletismul mai cuprinde alergarile in timp de 1-2 mile cat si crosurile, atat pentru fete, cat si pentru baieti.

Utilizarea ritmica si rationala a exercitiilor de atletism (alergarile, sariturile si aruncarile), contribuie sigur la dezvoltarea armonioasa a organismului, in special la generatia in formare, efectul pozitiv fiind sesizat la toate varstele.

Atletismul, prin probele sale, este un sport individual, exceptie fac probele de stafeta, care se desfasoara pe echipe. In stabilirea clasamentelor, pe baza performantelor obtinute, la toate probele atletice, factorul subiectiv este exclus. Aparatura cu care se masoara timpul sau spatial este atat de perfectionata incat nu se poate gresi.

Ca ramura a sportului competitional, atletismul contribuie la:

- cunoasterea si formarea imaginii, pe plan extern, a tarilor din care provin atletii valorosi;

- promovarea ideilor de pace, prietenie, comunicare si fair-play intre sportive si popare;

- imbogatirea cunostintelor privind posibilitatile finite umane, furizand date importante pentru cercetarea stiintifica;

- aprecierea efortului individual pe care atletii sunt in stare sa-l depuna.

La Jocurile Olimpice atletismul a fost inca din antichitate disciplina cea mai importanta, cu programul cel mai asteptat. In a doua jumatate a secolului XX, in foarte multe tari din lume, atletismul s-a dezvoltat in mod deosebit.

Teoria si metodica atletismului s-a dezvoltat in stransa legatura cu practica si cercetarea stiintifica; se studiaza problemele specifice atletismului, urmarundu-se cunoasterea, perfectionarea, predictia in propriul domeniu.

In acest sens, se aprofundeaza:

- istoricul si evolutia atletismului;

- influenta exercitiilor de atletism asupra organismului, in special asupra generatiei in formare;

- posibilitatile de valorificare a talentelor in scopul obtinerii unor performante superioare;

- perfectionarea mijloacelor si metodelor de invatare a exercitiilor de atletism;

- tehnica probelor atletice in scopul perfectionarii acesteia;

- formele de organizare car eprivesc practicarea atletismului;

- optimizarea pregatirii in scopul obtinerii marii performante.

Activitatea atletismului pe plan international este dirijata de Federatia Internationala a Asociatiilor de Atletism (I.A.A.F.), in infintata in anul 1912 la Stockolm si alcatuita din reprezentanti ai unor Federatii Nationale.

F.I.A.A. urmareste si coordoneaza dezolvatarea altetismului pe plan mondial, promovand spiritual de prietenie, de fair-play si al plimpismului, Are organisme (comitete si comisii) proprii care activeaza in directii metodice, financiare, organizatorice, medicale, tehnice.

In sistemul competitional international sunt curpinse foarte multe competitii, dintre care mentionam pe cele mai importante, la care participa si Romania:

- Jocurile Olimpice care se organizeaza din 4 in 4 ani, in anii pari, incepand din anul 1896, ina aceste jocuri nu s-au disputat 3 editii din cauza raboaielor mondiale: 1916, 1940 si 1944.

- Campionatele Mondiale de Atletism, care se desfasoara din 2 in 2 ani, in anii impair, prima editie s-a desfasurat in anul 1983, la Helsinki.

- Campionatele Europene de Atletism, se organizeaza incepinde din anul 1934 (Torino), din 4 in 4 ani, in anii parii, la mijlocul intervalului dintre doua editii ale Jocurilor Olimpice

- Jocurile Mondiale Universitare, au loc incepand din anul 1954, din 2 in 2 ani, in anii impari.

- Cupa Mondiala se organizeaza anual.

- Cupa Europei se desfasoara in fiecare an.

- Campionatele Mondiale de Juniori (incepand din 1986) si Europene au loc din 2 in 2 ani.

- Jocurile Balcanice se organizeaza in fiecare an, incepand din 1929.

- Campionatele mondiale si europene pe teren acoperit (indoor).

- Grand Prix-urile sunt ocncursuri care participa atletii calsati in primii 50, in topul mondial. Aceste concursuri se organizeaza anual in peste 20 de intalniri in orase si tari diferite.

In tara noastra, atletismul este coordonat de Federatia Romana de Atletism (F.R.A.), infiintata in anul 1912 si alcatuita din specialistii ai domeniului, licentiati ai Academiei Natioanle de Educatie Fizica si Sport.

F.R.A isi desfasoara activitatea in concordanta cu prevederile F.I.A.A., la care este afiliata. Cele mai importante organisme ale F.R.A. sunt: Biroul Federal, Colegiul Central al Antrenorilor, Colegiul Arbitrilor, Comisia de Competitii, Comisia pentru copii si juniori.

F.R.A. cuprinde un front foarte larg de activitate, avand in vedere ca atletismul se practica in:

- Cluburile sportive departamentale: Dinamo, Olimpia, Rapid, Steaua, etc;

- Cluburile sportive scolare: C.S.S. 4 Bucuresti, C.S.S. 5 Bucuresti, C.S.S. 7 Bucuresti, C.S.S. Bacovia, C.S.S. Roman, etc;

- Invatamantul de specialitate la nivel preuniversitar si universitar clase speciale de atletism, cluburi universitare.

1.1.Scurt istoric privind organizarea atletismului

Date din domeniile istoriei, etnografiei, sociologiei etc., duc la concluzia ca alergarile, sariturile si aruncarile se practicau din cele mai vechi timpuri de popoarele nedezvoltate in scopul pregatirii adultilor, dar si a copiilor pentru vanatoare si pentru lupta. Apogeul exercitiilor de atletism practicate sub forma competitiei agoniste este cunoscut in perioada Greciei antice, in cadrul Jocurilor Panatenaice (Jocurile Phytice, Istmice, Nemeice, Olimpice), stralucirea cea mai mare revenind J.O. care, incepand cu anul 776 i.d.Hr., (socotit anul de debut al acestora), s-au desfasurat fara intrerupere, din 4 in 4 ani, pana in 393 d.Hr., cand imparatul Teodosius le-a interzis. Dintre exercitiile cele mai cunoscute mentionam:

a. alergarile - desfasurate intr-o arena speciala, cu sol nisipos, lunga de o 'stadie' (de aici si denumirea de stadion), aproximativ de 192 m si lata de 3o m; sunt cunoscute 4 distante de concurs:

-dromos(1stadie) - proba de viteza;

-diaulos (2 stadii) - proba prelungita;

-hippichos (4 stadii) –proba de semifond;

-dolichos (8-10 stadii, maxim 24) - proba de fond.

b. sariturile cu elan - in lungime si in inaltime - precum si diverse sarituri fara elan (de pe loc) folosite ca exercitii pregatitoare.

c. aruncarile cu discul si sulita;

d. pentathlonul - proba combinata - format din saritura in lungime cu elan, alergarea de viteza (dromos), aruncarea discului, aruncarea sulitei si lupta in doi. La distantele de mii de kilometri din Greci 656i87g a, in aceeasi etapa istorica indepartata, irlandezii din perioada celtica organizau intreceri la alergari, sarituri si aruncari, care insa nu au ajuns nicicand la frumusetea si importanta celor din Grecia.