Voleiul

ISTORIC

Este o activitate ce s-a ridicat de la jocul cu mingea pe plaja la rangul unui joc sportiv care a castigat toate continentele si milioane de adepti, fiind cuprins in marile competitii ale globului (Jocuri Olimpice, campionate mondiale si continentale, universiade etc.). Presupune o temeinica pregatire atletica, forta, viteza si detenta, spirit de anticipare si clarviziune, reflex si inteligenta tactica.Jocul de volei a fost codificat in 1893 de catre profesorul W. Morgan de la colegiul din Massachusetts (S.U.A.), avand la baza un foarte vechi joc italian si asa-numitul «Faustball» german. Datorita usurintei in practicare, se raspandeste rapid si in Europa. La noi este mentionat prin 1920 spunandu-i-se «Mingea bomba». In 1922, la Bucuresti, 8 echipe scolare isi disputa intaietatea, iar in 1926 apar echipe de cluburi si in provincie.

Federatia Romana de Baschet si Volei este constituita in 1930, organizandu-se imediat si un campionat regional.

Semnele conventionale in jocul de volei

- Profesor, antrenor, instructor

- Jucator (fata este zona goala)

- Drumul jucatorului

- Pasa (Traiec~oria mingii)

- Pasa de control (pasa deasupra capului)

- Lovitura de atac

- Locul de unde pleaca mingea

- Mingea

- PIasa

- Intoarcerea jucatorului (rotarea)

- Blocaj

Enumerarea actiunilor:

a- 6 paseaza la 2

b - 4 simuleaza atacul

c- 2 paseaza pentru 3

d- 3 il ocoleste pe 4

e- 3 ataca

f- 2 dubleaza atacul lui 3

g- 6 dubleaza atacul lui 3

I. POZIŢII ŞI DEPLASĂRI ÎN TEREN

1. Antrenorul se deplasează şi ocupă una din poziţii, iar jucătorii caută să-l imite.

2. Pe perechi, unui dintre jucători se deplasează şi ocupă una dintre poziţii, iar celălalt caută să-1 imite.

3. La semnal, deplasare înainte, înapoi sau lateral, cu oprire în poziţie fundamentală. Se poate executa din alergare, cu schimbări de direcţie.

4. Concurs individual sau pe echipe sub formă de ştafetă,jucătorul sau jucătorii deplasîndu-se în anumite poziţii pre¬cizate de antrenor, pîna la un anumit reper, şi înapoi.Pentru exemplificare dam cîteva trasee :

- deplasare înainte şi înapoi (fig.56);

-deplasare înainte lateral şi înapoi, cu sau fără imi¬tarea unor procedee tehnice pe parcursul traseului sau la plasă (fig. 57);

-deplasare laterală, oblică înainte şi înapoi, cu sau fără imitarea unor procedee tehnice (fig.58).

5. Individual pe diferite zone din teren, jucătorii folosesc poziţia şi deplasarea adecvate locului respectiv. Se pot exe¬cuta şi imitări de procedee tehnice corespunzătoare zonei.

6. Pe teren în formaţie de şase, jucătorii execută acţiu¬nile tactice de atac sau apărare ale echipei prin deplasări,poziţii şi imitări de procedee tehnice,corespunzătoare zonei din teren. Se execută la semnal auditiv, prin indicarea zonei de atac sau blocaj.

Indicaţii metodice: antrenorul dispune de mai multe mingi pe care le va arunca (cînd este necesar) pe rînd în teren pentru a demonstra jucătorilor dacă acţionează corect, dacă s-au deplasat corespunzător sau au greşit. Exerciţiul se poate com bina ; o echipă execută acţiunile de apărare, iar cealaltă de atac sau se trece alternativ dintr-o situaţie în cealaltă.

7. Deplasări în teren în diferite poziţii, cu îngreuieri în mîini sau pe spate (saci cu nisip, mingi medicinale etc).

II. PASA

Exerciţii pregătitoare şi ajutătoare:

1. Imitarea executării pasei.

2. Jucătorul, cu mingea în mină, imită pasa prin arunca¬rea mingii în sus şi înainte, deplasare şi prinderea ei în po¬ziţia de pasare.

3. Stînd în faţa peretelui, la distanţă de 1—1,5 m, cădere în faţă cu amortizare pe braţe; împingerea în perete, reali¬zată prin extensia energică a braţelor, este urmată de revenire în poziţia iniţială. Contactul cu peretele se face cu degetele.

4. Imitarea pasei prin aruncarea şi prinderea unei mingi medicinale. Se execută în 1, 2, 3 sau mai mulţi jucători, aşezaţi în diferite formaţii. Exerciţiul se desfăşoară cu sau fără deplasare, jucătorii putînd fi orientaţi pe teren astfel, încît să rezolve şi unele aspecte tactice. Distanţa între jucă¬tori variază în funcţie de vîrsta şi posibilităţile lor fizice. Se pot executa şi pase de volei, dar cu distanţe mici între jucă¬tori şi cu mingi medicinale uşoare.

Indicaţii metodice: se urmăreşte execuţia corectă a mişcă¬rilor. Exerciţiile ajutătoare (3,4) se execută în serii de repe¬tări în funcţie de gradul de pregătire a jucătorilor