Autentificarea în IP Multimedia Subsystem

Capitolul 1. Introducere

1.1 Ce este Subsistemul Multimedia IP (IMS)?

Reţelele fixe şi mobile au trecut printr-o tranziţie majoră în ultimii 20 de ani. În domeniul telefoniei mobile, sistemele de primă generaţie (1G) au fost introduse la mijlocul anilor 1980. Aceste sisteme au oferit servicii de bază pentru utilizatori. S-a pus accentul pe transmisia de voce şi serviciile legate de voce. A doua generaţie de sisteme (2G) în 1990 a adus unele îmbunătăţiri, servicii de date şi servicii suplimentare pentru utilizatori. Cea de-a treia generaţie (3G şi 3.5G) şi evoluţia sa LTE asigură rata de date mai mare şi servicii multimedia diverse. Pe partea fixă, reţelele de telefonie publice comutate (PSTN) şi reţelele de servici digitale integrate (ISDN) au dominat comunicaţiile video şi de voce. În ultimii ani, utilizarea internet-ului a explodat şi din ce în ce mai mulţi utilizatori profită de conexiunea la Internet mai rapida şi mai ieftina cum ar fi Asymmetric Digital Subscriber Line (ADSL). Aceste tipuri de conexiuni la internet permit conectivitate permanentă, care este o necesitate pentru oamenii care doresc să folosească aplicaţii în timp real, cum ar fi aplicaţii chat, jocuri online, voice over IP (VOIP). În momentul de faţă ne confruntăm cu o convergenţă rapidă a sistemelor fixe şi mobile, datorită modelelor de dispozitive mobile care se modifică de la an la an. Aceste dispozitive mobile au afişaje de înaltă precizie, au camere incorporate şi o mulţime de resurse pentru aplicaţii.

În scopul comunicării, aplicaţiile bazate pe IP, trebuie să aibe un mecanism pentru a ajunge la destinaţie. Reţeaua de telefonie oferă în prezent această sarcină critică de stabilire a unei conexiuni. Prin apelarea punct la punct, reţeaua poate stabili o conexiune ad-hoc între oricare două terminale din reţeaua IP.

IMS este o arhitectură globală cu acces independent şi standarde bazate pe IP şi o arhitectură bazată pe controlul serviciilor care permite diferite tipuri de servicii multimedia utilizatorilor finali care folosesc protocoale comune, bazate pe Internet.

O integrare reală a serviciilor de voce şi date creşte productivitatea şi eficienţa globală, în timp ce dezvoltarea de aplicaţii inovatoare care integrează serviciul de voce, date şi servicii multimedia va creea cereri pentru servicii noi, cum ar fi prezentă, chat-ul multimedia şi conferinţele. Abilitatea de a combina mobilitatea şi reţeaua IP vor fi cruciale pentru succesul serviciilor în viitor. Figura 1 prezintă o reţea convergentă de comunicaţii pentru mediile mobile fixe. IMS-ul este cel care introduce controlul sesiuni multimedia în domeniul pachetelor comutate şi în acelaşi timp introduce funcţionalitatea circuitelor comutate în acest domeniu. IMS este o tehnologie cheie pentru consolidarea reţelei.[1]

1.2 Istoria IMS

IMS a fost iniţial definit de un forum al industriei numit 3G.IP, format în anul 1999. 3G.IP a proiectat arhitectura iniţială de IMS, care a fost predată către 3rd Generation Partnership Project (3GPP), ca parte a muncii de standardizare pentru telefonia mobilă 3G din reţelele UMTS. A apărut iniţial în release-ul nr. 5 (Evoluţia de la reţele 2G la reţele 3G), prin adăugarea de sesiuni multimedia bazate pe SIP. A fost de asemenea adăugat şi suportul pentru mai vechile reţele GSM şi GPRS.

Implementările iniţiale de IMS au fost definite pentru a permite implementări de IMS care nu aveau suport pentru toatalitatea cerinţelor IMS-ului (implementări parţiale).

3GPP2 (o organizaţie diferită) a pus fundamentele pentru CDMA2000 Multimedia Domain (MMD) pe 3GPP IMS, adăugând astfel suportul pentru CDMA2000.

3GPP release-ul nr 6 a adăugat interoperabilitatea cu Wireless LAN-urile.

3GPP release-ul nr 7 a adăugat interoperabilitatea cu reţelele de telefonie fixă, prin conlucrarea cu TISPAN R1.[2]

Figura 1. IMS în reţele convergente

1.3 Convergenţa Fix/Mobil

IMS a fost iniţial proiectat pentru reţelele mobile, dar prin adăugarea TISPAN din revizuirea nr. 7, reţelele de telefonie fixă sunt de asemenea suportate. Acest lucru este numit în engleză Fixed/Mobile Convergence (FMC) - tradus în româneşte drept Convergenţa Fix/Mobil, care a devenit mai apoi unul dintre principalele tendinţe din industria de telecomunicaţii în anul 2005.

Viziunea este aceea ca utilizatorii să aibă un telefon cu un singur număr de telefon, o singură agendă telefonică şi mesagerie vocală, care să profite de preţul redus şi lăţimea mare de bandă a liniilor fixe de acasă, precum şi de mobilitatea pe care o oferă reţelele de telefonie mobilă. IMS-ul include de asemenea transferul fără întreruperi ale apelului telefonic între liniile fixe de telefonie şi reţeaua de telefonie mobilă.