Digital Video Broadcasting - Satellite

TELEVIZIUNEA DIGITALA

Transmisiunile TV conţin mult mai multă informaţie decât cele radio. Semnalul video analogic cu 625 de linii de explorare conţine de aproximativ 250 de ori mai multă informaţie decât semnalul audio pur. Faptul că semnalul video necesită transmiterea unui pachet mai mare de informaţie a reprezentat întotdeauna o problemă în televiziune.

Spre deosebire de un semnal audio, un semnal video conţine mai multă informaţie care se repetă, din moment ce două cadre consecutive sunt foarte similare. Acest fapt poate fi folosit în scopul reducerii cantităţii de informaţie ce trebuie transmisă către un receptor. Totuşi, pentru a putea extrage porţiunile esenţiale de informaţie, avem nevoie de computere care să proceseze semnalul video şi să efectueze toate calculele necesare. Computerele folosesc semnale digitale si este necesar ca întai să transformăm semnalele analogice în semnale digitale, înainte ca acestea să poată reduce cantitatea de informaţie. Acest proces este complex, dar face posibilă transmiterea a 8 până la 10 canale TV cu ajutorul unui emiţător, care înainte era folosit pentru transmiterea unui singur canal TV cu ajutorul semnalelor analogice. Folosind aceeaşi metodă este posibil să inscripţionăm un DVD cu un film ce durează 2 ore.

DVB – DIGITAL VIDEO BROADCASTING

DVB este standardul pentru transmisiuni digitale, ce a fost adoptat pentru prima dată in Europa. Versiunea originală era bazată pe codarea de tip MPEG-2 pentru video şi codarea Musicam pentru audio. Pe lângă folosirea acestor metode, DVB face referire şi la modalităţi de combinare a mai multor servicii, cum ar fi televiziunea şi radio-ul. Standardul DVB conţine de asemeni un set de reguli conform cărora semnalele video sunt distribuite prin intermediul a 3 căi: DVB-S (Satellite), DVB-C (Cable) şi DVB-T (Terrestrial). In plus, standardul include şi o gamă de tabele informative, referitoare la programul curent sau viitor pentru diferite canale TV.

Proiectul DVB

Proiectul DVB a fost inaugurat oficial în septembrie 1993. A fost precedat de ce s-a numit la acel moment ,,European Launching Group for Digital Video Broadcasting’’. Proiectul consta dintr-un grup voluntar de aproximativ 200 de organizaţii care şi-au unit forţele pentru a face posibilă dezvoltarea standardelor pentru DVB şi de asemeni pentru introducerea serviciilor DVB. Partenerii au semnat un memorandum (Memorandum of Understanding) care descria obiectivele proiectului. Activitatea nu era nici finantaţă nici controlată politic, însă avea propriile scopuri, politici şi reguli de funcţionare, bazate pe ideea că progresele făcute în tehnică, în special în domeniul transmisiunilor media, trebuie susţinute de o politică de piaţă trasată corespunzător. In prezent membrii Proiectului reprezintă 4 mari ramuri: producţia de echipamente, transmiterea şi furnizarea, reţelistică şi operatorii sateliţilor şi nu în ultimul rând corpuri de reglementare, precum Comisia Europeană. Consiliul Director al proiectului primeşte rapoarte periodice de la 3 module:

- The Commercial Module – răspunde de cerere

- The Promotions and Communications Module – răspunde de publicitate

- The Technical Module – alcătuit din ingineri din aproximativ 75 de organizaţii

Multiplexarea statistică

DVB se referă în mare parte la modalitaţi de alăturare a mai multor servicii media, ce sunt transmise toate într-un singur pachet. Nevoia de o capacitate crescută pentru un semnal video este dependentă de cantitatea de informaţie la fiecare moment. Intr-un multiplex de 6 sau 8 canale, nu toate canalele necesită capacitate maximă tot timpul. Astfel, utilizarea comună a capacităţii unui multiplex, pentru a aloca mai multă banda canalului care are cea mai mare nevoie la acel moment, optimizează uzul capacităţii disponibile. Acest proces se numeşte multiplexare statistică şi creşte cu aproximativ 20 % capacitatea de transmisie. De exemplu, un emiţător dintr-un satelit, cu o capacitate uzuală de 44Mbit/s, va putea transmite 10 canale in loc de 8. O modalitate optimă de multiplexare statistică reprezintă combinarea canalelor cu multă dinamică ( precum canalele sport sau canalele muzicale) cu cele mai puţin pretenţioase din punct de vedere al mişcării (canale de ştiri).