Echipamente Video

Capitolul 1

Noţiuni introductive

În fizică, plasma reprezintă o stare a materiei, fiind constituită din ioni, electroni şi particule neutre (atomi sau molecule), denumite generic neutri. Poate fi considerată ca fiind un gaz total sau parţial ionizat, pe ansamblu neutru din punct de vedere electric. Totuşi, este văzută ca o stare de agregare distinctă, având proprietăţi specifice.De asemenea, aprinderea plasmei depinde de numeroşi parametri (concentraţie, câmp electric extern), fiind imposibilă stabilirea unei temperaturi la care are loc trecerea materiei din stare gazoasă în plasmă.Datorită sarcinilor electrice libere plasma conduce curentul electric şi este puternic influenţată de prezenţa câmpurilor magnetice externe. În urma ciocnirilor dintre electroni şi atomi pot apărea fenomene de excitare a atomilor, urmate de emisie de radiaţie electromagnetică. Dacă frecvenţa radiaţiei emise are valori în domeniul vizibil, se pot observa fenomene luminoase. Atunci când energia electronilor este suficient de mare, atomii sunt ionizaţi, creându-se noi sarcini, pozitive şi negative.

Tehnologia de afisarea a imaginii folosita de plasme consta in utilizarea de celule diferite pentru fiecare pixel al ecranului. Aceste celule contin un amestec special de gaze (xenon, argon si neon ), care sub influenta curentului electric produce lumina. Fiecare celula este alimentata separat si este formata din 3 sectiuni separate, acoperite de un strat de fosfor special colorat, pentru a putea reda culorile rosu, verde si albastru. Redarea culorii fiecarui pixel se face prin combinarea celor 3 elemente, prin varierea intensitatii curentului ce trece prin fiecare. Intregul ansamblu de pixeli este controlat de un sistem electronic complex.Astfel, tehnologia folosita de televizoarele cu plasma se aseamana celei folosite de vechile CRT-uri si ofera o capacitatea de redare a culorilor naturale foarte buna.

Capitolul 2

Tehnologia plasmă

Principiul de funcţionare a ecranelor cu plasma este oarecum asemănător celui care stă la baza televizoarelor cu tub catodic, adică emiterea luminii de către un strat fosforescent bombardat cu energie. Însă asemănările se opresc aici. Modul în care se realizează acest lucru este complet diferit după cum veţi oberva în cele ce urmează.

Ca şi în cazul tehnologiei LCD, unitatea de afişare a ecranului este pixelul. Acest pixel este format practic din 3 subpixeli de culori diferite: roşu, albastru, verde asezaţi unul langă celălalt. Culoarea acestor subpixeli este dată de un strat de fosfor roşu, albastru respectiv verde. Suprafaţa ecranului este formată dintr-o multitudine de pixeli asezaţi unul langă celălalt sub forma unei matrici, pe linii şi coloane.În grosime, ecranul unui televizor cu tehnologie plasmă este format din mai multe straturi, aşa cum se observă şi din imaginea de mai jos:

Figura.1