GIS și teledetecție

GIS si Teledetectie

GIS-ul este o tehnologie ce utilizeaza baze de date localizate spatial (prin coordonate), un sistem de prelucrare si manipulare a acestora precum si echipamentele specifice necesare acestor actiuni. O particularitate a GIS - ului o reprezinta posibilitatea de combinare a mai multor straturi de informatii referitoare la o locatie.

Din punct de vedere a unui sistem GIS datele pot fi:

- date spatiale - reprezinta pozitia si forma obiectelor (fenomenelor) terestre - reprezentari digitale ale hartilor);- date atribut (date tabelare) - reprezinta informatii despre obiectele (fenomenele) terestre continute intr-o harta;

- date alfanumerice organizate sub forma de tabele pe linii si pe coloane, asociate cu datele spatiale.

Data este o descriere simbolica a unui obiect, fenomen sau a unei actiuni. Simbolurile urmeaza o structura bazata pe o sintaxa prestabilita, inregistrata pe un suport material si care poate fi prelucrata manual, electronic sau combinat. Semnificatia transmiterii acestora, in urma prelucrarii, constituie informatia.

Informatia este o data care aduce un plus de cunoastere si serveste la luarea deciziilor,ea trebuie sa fie consistenta (suficient de cuprinzatoare), relevanta (sa furnizeze cunostintele necesare), exacta, oportuna (sa fie furnizata la timp) si accesibila ca mod de prezentare.Rezultatul unei prelucrari a datelor este o informatie,devine o data in momentul in care nu mai aduce un plus de cunostinte. Ea poate fi supusa altor prelucrari, obtinându-se o noua informatie. Acest sir de prelucrari, cu rezultate intermediare, duce la considerarea datei ca informatie, de unde si expresia “prelucrarea informatiei”.Sistem informational este totalitatea datelor, a mijloacelor de tratare a lor, precum si a informatilor obtinute (sau a informatiilor care potential pot fi obtinute), impreuna cu echipamentul destinat sa faca aceasta, pentru un domeniu precizat, care serveste la luarea deciziilor. Datele numerice caracterizeaza intervale de timp, dimensiuni, greutati,presiuni sau alte caracteristici ale organismelor, obiectelor, fenomenelor, actiunilor si proceselor.

Pentru asigurarea comparabilitatii datelor numerice se definesc sisteme de masuratori si reguli de efectuare a acestora. Ideea este de a crea o imagine cât mai riguroasa asupra unei realitati.Dupa efectuarea masuratorilor si completarea in tabel rezulta de fapt o matrice cu n linii si coloane. Omogenitatea datelor, din punct de vedere al exprimarii lor prin valori numerice, este evidenta.Problemele care apar referitoare la datele numerice sunt strict legate de regulile de efectuare a masuratorilor, de acuratetea asigurata, de intervalul de timp dintre doua masuratori si de asigurarea completitudinii datelor in raport cu un anumit interval de timp si o anumita colectivitate descrisa. Datele numerice sunt comparabile daca pentru obtinerea lor s-au folosit aceleasi instrumente si, mai ales, daca nu sunt radical modificate conditiile de evolutie a fenomenului, actiunii, obiectului sau fiintei pe care le caracterizeaza.

Datele numerice primare sunt rezultatul masurarii directe ale unor caracteristici, de baza ale organismelor, fenomenelor, etc. Tot date numerice pot fi si datele rezultate in urma unor prelucrari ulterioare a datelor cu caracter primar, caz in care aceste date rezultate au deja valoare de informatie, ele aducând un plus de cunoastere fata de datele primare.Datele alfanumerice contin litere, cifre, semne speciale. Ele pot avea format text sau combinat si adesea exprima caracteristici calitative ale unor organisme, obiecte, fenomene,materiale, etc.In afara acestei distinctii initiale realizata intre tipurile de date, datele de mediu mai pot fi clasificate functie de factorul de mediu pe care il descriu (apa,

aer, sol, biodiversitate), precum si deseuri urbane, industriale, etc.Clasificarea datelor de mediu functie de factorul de mediu vizat In functie de caracteristicile lor specifice, apa, aerul sau solul sunt caracterizate de parametrii chimici, fizici sau biologici care descriu starea lor de calitate. Multi din acesti parametrii desemneaza elemente sau substante ce exista in mediul respectiv in mod natural (proveniti din surse naturale) la nivelul unor continuturi de fond. In general aceste continuturi de fond nu sunt nocive pentru organismele din ecosistemul respectiv, acestea putând manifesta toleranta fata de anumite elemente din mediul lor de viata. Cresterea acestor continuturi, determinata de interventia omului, poate determina atingerea unor praguri peste care elementele sau substantele respective pot deveni nocive sau letale. Indiferent de factorul de mediu la care ne referim, aceste praguri sunt in general stabilite prin lege sub forma concentratiilor maxime admise.