Măsurarea emisiilor perturbatoare

INTRODUCERE

Compatibilitatea electromagnetică -CEM- este o caracteristică a echipamentelor şi a sistemelor de a-şi suporta reciproc emisiile electromagnetice proprii şi potrivit IEV (International Electrotechnical Vocabulary - Vocabularul Electrotehnic International) CEM- reprezintă capacitatea unui sistem de a funcţiona satisfăcător într -un mediu electromagnetic, fără a introduce perturbaţii intolerabile mediului sau echipamentelor ce se află în acesta.

Fiind un domeniu de mare actualitate, CEM este impusă de dezvoltarea electronicii, electrotehnicii neliniare, de extinderea şi diversificarea reţelelor de comunicaţii şi transmisii de date precum şi de creşterea gradului de interconectare în cadrul reţelelor energetice de altă natură.

Echipamentele şi sistemele electrice sunt întotdeauna supuse perturbaţiilor electromagnetice, dar totodată sunt la rândul lor, mai mult sau mai puţin, generatoare de câmpuri electromagnetice perturbatoare. Principalele cauze care stau la baza generări acestora sunt variaţiile bruşte de curent sau tensiune.

În definiţiile existente se descriu perturbaţiile electromagnetice ca fiind orice fenomen de natură electromagnetică ce poate altera performanţele unui echipament sau sistem.

Perturbaţiile se pot propaga fie prin conducţie de-a lungul firelor sau cablurilor fie prin radiaţie sub forma undelor electromagnetice.

Originea noţiunii de compatibilitate provine din procesul de influenţare sau interferenţă din tehnica radio, unde fenomenul de interferenţă se produce în momentul în care un receptor acordat pe frecvenţa unui emiţător, recepţionează şi alţi emiţători. Cu timpul, odată cu înmulţirea instalaţiilor şi aparatelor electrice, alături de emiţătoarele radio convenţionale, a apărut necesitatea de a se reconsidera conţinutul noţiunilor de „emiţător” şi „receptor”. În prezent acestea nu se mai folosesc doar la mijloacele de comunicaţie, ci au un sens mai larg.

În acest sens, se consideră drept emiţătoare de energie electromagnetică atât emiţătoarele de radio şi televiziune, cât şi circuitele electrice şi sistemele care neintenţionat produc energie electromagnetică şi poluează mediul înconjurator, cum sunt:

-sistemele de emisie radio, televiziune, radar ;

-lămpi cu descărcări în gaze în faza aprinderii;

-motoarele electrice cu colector;

-redresoarele şi invertoarele;

-tuburile cu descărcări în gaze;

-exploziile nucleare.

MIJLOACE DE MASURARE A PERTURBATIILOR IN CEM

Principala problema a masurarilor din CEM constau in determinarea interactiunii dintre perturbatii si echipamentele electronice.

Marimile care se masoara cel mai frecvent in CEM sunt:

- tensiunile perturbatoare;

- curentii perturbatori.

In procesul de masurare pot apare si marimi de interferenta. O conditie primordiala a masurarilor CEM este aceea de asigurare a reproductibilitatii acestora. Acest lucru este posibil pentru perturbatiile care se transmit prin conductie sau sunt unde continue, insa la masurarea perturbatiilor tranzitorii pot apare probleme mari. Cel mai usor se masoara curentii si campurile magnetice (celelalte tipuri de masuratori pot fi afectate de erori sistematice si incertitudini de masurare importante).