Nanomicroprocesorul

Nanomicroprocesorul – Si totusi exista ?!?

Nanotehnologia o stiinta care se afla in front-endul descoperirilor actuale te face sa te intrebi prin aplicatiile sale spectaculoase daca nu cumva e pura fictiune tot ce se afirma in media despre realizarile din acest domeniu.

O stire recenta de pe Internet pare sa confirme existenta nanocalculatoarelor. Conform stirii la Universitatea din Dublin sau creat nanocalculatoare si nanoservere capabile sa functioneze intr-o retea. Nanocalculatoarele au dimensiunea firului de praf. Acest praf este creat special pentru a fi raspandit in atmosfera planetei Marte si pentru a lucra ca o retea de calculatoare. Nanoreteaua va calatorii in atmosfera martiana fiind purtata de vanturile care bantuie planeta si va transmite imagini si date despre planeta Marte catre Pamant.

Poate fi doar un scenariu al viitorului, o stire ca oricare alta. Totusi ea ne da imaginea unei aplicatii posibile datorita nanotehnologiilor in viitor.

Pentru a schita cu mai multa rigoare stiintifica posibilul am apelat la cunostiintele noatre actuale in domeniu, inceracnd sa aflu raspuns la intrebarea :

Ce componente ,,electronice" din domeniul nano exista la acesta data ?

Nanotubul de carbon este componenta care joaca rolul sarmei sau circuitului. El permite curentilor sa-l parcurga si are o conductanta buna.

Molecula polarizata – Comutatorul molecular este caracterizat de un nor de sarcina electrica asimetric. Aplicand un potential ridicat cauzam rotirea moleculei si reorientarea norului electronic. Molecula are “memorie” deoarece ramane multa vreme in pozitia in care a fost pusa.

Cine face regula jocului : autoasamblarea este tehnica ieftina care permite construirea structurilor minuscule, autoasamblarea nu permite acum construirea unui dispozitiv cu trei picioare, deci suntem nevoiti sa folosim un alt model de tranzistor.

Un “tranzistor” neconventional - folosirea diodelor si rezistentelor pentru constructia portilor logice. Pentru acesta este nevoie sa ne intoarcem in timp, la inceputul anilor '50, inainte de inventarea tranzistorului cand cercetatorii utilizau o metoda alternativa : diode si rezistente.

O observatie importanta ramane de facut, un tranzistor conventional are 2 functii :

Poarta logica si amplificator de semnal, acesta a doua functie nu este realizata cu modelul dioda-rezistenta deci s-a pus problema creerii unui dispozitiv care sa indeplineasca 3 functii si anume :

• Amplificarea unui semnal

• Sincronizarea cu un semnal de ceas

• Utilizarea ca element de memorie (0 sau 1)

Acest element este echivalentul molecular al unui registru

Circuitele digitale clasice inlocuite cu circuite reconfigurabile

Practic vorbind aceste circuite reconfigurabile contin erori, calculatorul care le configureaza va nota aceste erori si ele vor fi ocolite, urmand sa functioneze doar partea santoasa a circuitului. Un circuit reconfigurabil contine : porti logice si sarme ca si unul clasic. Deosebirea consta in faptul ca fiecare poarta logica poate fi reconfigurata si da nastere unui alt circuit.

O comparatie a celor doua tipuri de circuite releva ca programarea circuitului reconfigurabil prin plasare si rutare a depasit bariera eficientei iar la ora actuala se face la viteze comparabile cu compilarea normala de programe.

Ce insemnatate are aceasta fraza ? Ea ne spune ca deja exista microprogramare la nivel de circuit si ca deci mai este un pas pana la nanocalculator.

Nanocalculatoarele

O schita a modalitatii de imbinare a nanotehnologiei si a hardware-ului reconfigurabil poate fi imaginata acum.