Referat GIS

Sistemul GIS pentru transporturi

În literatura de specialitate existã douã tendinţe de abordare pentru Geographical Information System (GIS):

• una focalizând pe elementul Geografic;

• alta focalizând pe Informatie;

fiecare comportând aspecte specifice, astfel:

GEOGRAFIC INFORMAŢIE

cercetare/orientare politicã

accentuare pe analizã spatialã

interogãri ad-hoc

volum de date relativ mic

cheltuieli pe termen scurt

aplicatii stand alone orientare operationalã

accentuare pe regãsire spatialã

interogãri standardizate, repetitive

volum mare de date

investitie pe termen lung

parte a strategiei informationale

Un Sistem Informatic Geografic, prescurtat SIG sau GIS (Geographic Information System) este un ansamblu de persoane, echipamente, programe, metode si norme având ca scop culegerea, validarea, stocarea, analiza si vizualizarea datelor geografice. O dată geografică sau "georeferita" (georeferenced data) este o caracteristica a unui anumit obiect sau fenomen din spaţiul terestru (denumirea unui oraş sau numărul său de locuitori, limitele unui judet, înălţimea unui vârf de munte, traseul unui drum, aria unei parcele, etc.). Forma tradiţională de depozitare şi vizualizare a datelor geografice este harta, pe care o putem considera un model al lumii înconjuratoare, utilizat în scopul efectuarii de analize geografice, cum ar fi: planificarea unui concediu, stabilirea traseelor maşinilor care distribuie navetele cu răcoritoare, gasirea amplasamentelor optime ale staţiilor de pompieri dintr-un mare oraş, identificarea tuturor parcelelor de teren care corespund unui anumit set de criterii prestabilite, determinarea direcţiilor de desfăşurare a acţiunilor unui corp de armată, etc.

Pe hartă, datele geografice sunt reprezentate sub forma de puncte, linii şi suprafeţe desenate pe un suport plan (carton, material plastic, etc.) şi codificate prin simboluri speciale (semne convenţionale, haşuri, culori) explicate într-o legendă sau într-un text însoţitor. Harta, împreună cu elementele explicative necesare pentru interpretarea ei, constituie o bază de date geografice. Evident, pe harta "clasică", cea pe care o cunoaştem din primele ore de geografie, analizele menţionate mai sus, sau altele asemănătoare, nu pot fi făcute decât de către om, pe baza unei imagini personale a spaţiului geografic formată privind modelul acestuia sub forma de reprezentare grafică. Corectitudinea deciziilor rezultate în urma unei analize geografice depinde atât de calitatea harţii disponibile (precizie, actualitate, completitudine, expresivitate, etc.), cât şi de cunoştintele şi experienţa acumulate, în domeniul specific studiului efectuat, de către persoana care face acea analiză.

Principala problema pe care încearcă (şi de cele mai multe ori reuşeşte) s-o rezolve un GIS constă în realizarea automată a analizelor geografice, utilizând în acest scop calculatorul electronic. În sens larg, GIS a fost definit ca "o mulţime puternicã de instrumente pentru colectarea, memorarea, regãsirea, transformarea si afişarea datelor spaţiale din lumea realã conform unui scop particular".

Sistemele GIS au schimbat procedurile de colectare a datelor spaţiale şi proceselor analitice. Acestea sunt folosite pentru a ajuta factorul de decizie uman prin indicarea diverselor alternative în planurile de dezvoltare şi conservare, precum şi modelarea rezultatelor unor serii de scenarii. Cunoştintele fundamentale despre localizarea, cantitatea şi disponibilitatea resurselor naturale sunt esenţiale pentru o planificare cât mai raţionalã.

Dacă datele ce urmează a fi utilizate nu sunt încă în format digital, adică într-o formă recunoscută de către calculator, există mai multe tehnici prin care aceste informaţii pot fi capturate. Hărţile pot fi digitizate, sau trasate cu ajutorul mouse-ului, pentru a colecta coordonatele diferitelor elemente. Dispozitivele electronice de scanare pot de asemenea converti liniile şi punctele de pe o

hartă în format digital . Introducerea datelor în sistem este componenta cu cele mai mari cerinţe din punctul de vedere al resurselor de timp din cadrul unui GIS. Fiecare apariţie a obiectelor dintr-o hartă trebuie specificată; la fel şi relaţiile spaţiale dintre ele. Editarea informaţiei capturate automat poate fi, de

asemenea, dificilă. Scanerele electronice înregistrează petele de pe o hartă cu aceeaşi acurateţe cu care capturează elementele interesante de pe hartă. De exemplu, o astfel de pată poate duce la conectarea a două linii care nu ar trebui să se întâlnească. Astfel de informaţii nedorite trebuiesc editate sau eliminate din fişierul de date.

Toate datele adunate, stocate într-o bază de date GIS, vin din diverse surse: date primite de la satelit, baze de date existente, arhive clasice etc. Rolul sistemului GIS este să pună aceste date împreună într-un sistem de informaţii unitar.

Anumite baze de date în format electronic care pot fi direct folosite de un GIS sunt produse de Agenţii Federale şi companii private. Diferite tipuri de informaţii sub formă de hărţi pot fi integrate într-un sistem GIS. Un GIS poate, de asemenea, să convertească informaţiile digitale existente, care nu sunt sub formă de hărţi, în formate pe care să le recunoască şi să le folosească. De exemplu, imaginile digitale provenite de la sateliţi, pot fi analizate în scopul de a produce un strat de informaţii digitale despre zonele cu vegetaţie. De asemenea, informaţiile hidrologice sau demografice în format tabelar pot fi convertite într-un format cartografic, servind ca strate de informaţii tematice într-un GIS.

Informaţiile geografice dintr-un GIS trebuiesc prelucrate (înregistrate) astfel încât să se potrivească cu informaţiile din alte hărţi. Înainte ca datele digitale să poată fi analizate, ele trebuie să suporte şi alte modificări - conversie a proiecţiei, de exemplu - care fac posibilă integrarea lor în GIS.

Proiecţia este o componentă fundamentală a procesului de realizare a unei hărţi. Proiecţia reprezintă o interpretare matematică a translaţiei informaţiei din suprafeţele curbe tridimensionale ale Pământului în format bidimensional - ecran, hârtie. Proiecţii diferite sunt utilizate pentru diferite tipuri de hărţi deoarece fiecare proiecţie în parte este portivită unui anumit tip de utilizare. De exemplu, o proiecţie ce reprezintă cu precizie forma continentelor va distorsiona dimensiunile lor

relative.