Routing vs Switching

Primele switchuri hibride care au aparut, au fost "Switch-urile Layer3", capabile de securitate, asigurarea unei anume calitati a conexiunii functie de tipul de protocol (prioritate de procesare a pachetelor primite), si chiar rutare cu algoritmi foarte simpli.

Acestea vin sa ajute mai ales providerii care au retele mari dar nu foarte complexe, si au nevoie sa ruteze intern pachete (de exemplu intre VLAN-uri) la viteze foarte mari, fara sa fie insa multe decizii de rutare de luat. (caz in care e suficienta rutarea statica, administrata manual de catre providerul respectiv)

Acum insa, switchurile nu se opresc acolo, ci:

- ofera servicii de "Power-over-Ethernet" pentru telefoane IP;

- implementeaza protocoale avansate de "Quality of Service" care le permit monitorizarea calitatii convorbirilor de telefonie IP;

- au metode de detectie a incercarilor de a intercepta convorbirile intre telefoane IP;

- sunt capabile sa functioneze ca punct central in retele wireless;

- si au si posibilitatea sa identifice aparatele conectate pentru a le oferi acces numai la resursele de retea la care au drept de acces.

Practic switchul a devenit de la inlocuitorul mai rapid al hubului un adevarat punct de prezenta, nod de retea al providerului.

Routerele au evoluat si ele, insa mai putin spectaculos.

Treaba routerului a fost dintotdeauna cautarea celei mai scurte cai intre 2 puncte.

Primele routere faceau asta numarand prin cate alte routere ar trece pachetele pana la destinatie daca ar pleca prin fiecare din routerele vecine, si trimitand pachetele catre vecinul care pare cel mai apropiat de destinatie.

Evident tehnica asta are multe neajunsuri, putand sa creeze bucle de rutare atunci cand routerele au imagini diferite despre felul cum retelele sunt legate. Insa in retele simple, are avantajul ca functioneaza fara sa consume putere mare de procesare.

Routerele moderne au metode mai avansate pentru decizia drumului cel mai scurt si sunt capabile de decizii care tin si de layere superioare (QoS - favorizeaza pachetele unei anume aplicatii), si, in acelasi timp, sunt rapide - capabile sa ruteze la viteze mai mari ca cea a mediului de transmisie.

Termenul de "switching" isi are originea in functionarea centralelor telefonice. Acestea trebuiau sa realizeze un circuit electric complet intre echipamente inainte ca acestea sa poata comunica. Operatia a fost denumita "circuit-switching".

In contrast, "packet-switching"-ul a fost introdus pentru a creste stabilitatea retelei de comunicatie chiar si in situatia in care dispozitive din unele centrale nu mai functioneaza. Pentru asta, mesajele sunt segmentate, iar segmentele trimise independent catre destinatie. La primire, destinatia reasambleaza mesajul initial.