Sisteme Integrate de Comunicatii

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Sisteme Integrate de Comunicatii.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Electronica

Extras din document

CE SUNT SATELITII ?

Satelit este orice obiect care parcurge o traiectorie circulara (care poarta numele de orbita) in jurul altui obiect.

Satelitii Pamantului pot fi naturali (Luna) sau artificiali (construiti de om, apoi lansati pe orbita).

Exista mai multe tipuri de sateliti artificiali, in functie de obiectivele pe care le au de atins:

- sateliti astronomici - folositi pentru cercetare astronomica;

- sateliti de telecomunicatii - folositi pentru a facilita comunicatiile la distanta;

- sateliti de recunoastere - folositi mai mult in scopuri militare si de spionaj;

- sateliti de observare a Pamantului - folositi pentru studii geografice;

- sateliti meteorologici - folositi pentru masurari si prognoza meteorologica;

- statii spatiale - compuse din mai multe module; transportul materialelor si echipajelor catre si de la statia spatiala este efectuat de alte nave spatiale.

De asemenea, exista mai multe tipuri de orbite, dupa care se clasifica si satelitii artificiali:

- Satelitii subsincroni (aflati pe o orbita joasa, la o distanta mai mica de 35786 km de la nivelul marii). Perioada de rotatie a a acestora in jurul Pamantului este mai mica decat perioada de rotatie a Pamantului.

- Satelitii sincroni (aflati pe orbita GEO, la distanta de 35786 km de la nivelul marii).

- Satelitii geostationari (aflati pe orbita GSO) sunt sateliti sincroni a caror orbita se afla in planul ecuatorial al Pamantului si a caror miscare are acelasi sens cu sensul de rotatie a Pamantului. Satelitii geostationari au, practic, o pozitie fixa in raport cu un punct de pe suprafata pamantului (de ex. in raport cu statia de sol).

- Satelitii aflati pe orbite eliptice. Aceste orbite au aparut din cauza dezavantajelor pe care le aveau zonele Pamantului aflate la latitudini mai mari de 60° in cazul in care comunicau cu un satelit geostationar. Cea mai folosita orbita eliptica este Molniya, aflata deasupra Rusiei.

Scurt istoric:

- 1958 - Project SCORE a fost primul satelit care putea stoca si transmite mesaje vocale stocate pe banda magnetica.

- 1960 - satelitul ECHO a servit drept reflector pasiv al undelor radio.

- 1962 - TELSTAR, primul satelit de telecomunicatii activ, folosit in special pentru telefonie.

- 1964 - SYNCOM 3 este primul satelit de telecomunicatii geostationar; a fost folosit pentru a transmite catre SUA imagini de la Jocurile Olimpice de vara din Tokio.

- 1965 - primul satelit lansat pe orbita Molniya, pentru comunicatii intre Moscova ssi Vladivostok.

- 1967 - Orbita (Rusia) este prima televiziune prin satelit.

- 1976 - Ekran este primul satelit care furnizeaza servicii de televiziune direct-to-home.

- 1983 - TDRSS este primul satelit care furnizeaza servicii de telecomunicatii catre alte nave spatiale.

- 1997 - Mars Global Surveyor este primul satelit de telecomunicatii care functioneaza pe o orbita a altei planete decat Pamantul: Marte.

- 2005 - nava spatiala Cassini face cea mai lunga (ca distanta) transmisie de imagini cu aterizarea probei Huygens pe Titan, unul din satelitii naturali ai planetei Saturn.

Tipuri de orbite

COMPONENTELE DE BAZA ALE SATELITILOR DE TELECOMUNICATII

Orice satelit activ are urmatoarele componente de baza:

Panouri solare, care capteaza energia solara pentru a fi transformata in energie electrica (care ajunge cel mult la ordinul miilor de watti).

Baterii, pentru situatiile in care Pamantul se afla intre satelit si Soare, provocand o eclipsa.

Sistem de propulsie.

Sistemul de receptie-emisie, format din:

receptor si antena de receptie (de regula, parabolica)

convertoare, amplificatori, filtre, procesoare

emitator si antena de emitere (de regula, parabolica)

Un satelit de telecomunicatii poate avea mai multe sisteme de receptie-emisie, organizate pe canale.

Antena parabolica este antena care foloseste un reflector metalic de forma unei portiuni dintr-un paraboloid de rotatie. Ea transforma undele sferice emise de elementul radiant, situat in focarul paraboloidului, in unde plane, realizand o caracteristica de radiatie cu o pronuntata directivitate de-a lungul axei paraboloidului. Fasciculul ingust al undelor electromagnetice receptionate de antena parabolica este reflectat si concentrat in focar. Are o banda de frecvente foarte larga, deoarece particularitatile geometrice ale suprafetelor reflectante nu depind de frecventa.

Antena este conectata la un dispozitiv de emisie-receptie radio prin cablu coaxial sau printr-un ghid de unda metalic (de forma unui tub gol). Informatia este primita pe Pamant de regula tot cu ajutorul unei astfel de antene parabolice. Diametrul lor difera in functie de caracteristicile undelor receptate sau emise.

Fisiere in arhiva (1):

  • Sisteme Integrate de Comunicatii.doc