Studiul și Verificarea Releelor de Timp

Generalităţi

Releele de timp sunt echipamente care realizează o comandă în circuitul de ieşire după un anumit interval de timp reglabil, înregistrat din momentul modificării semnalului de intrare.

Releele de timp pot fi realizate cu temporizare la acţionare sau la revenire, după cum modificarea semnalului de intrare constă în aplicarea unei tensiuni în circuitele de intrare, respectiv în întreruperea acesteia.

În momentul expirării temporizării reglate tR, contactele de ieşire ale releelor cu temporizare la acţionare părăsesc starea normală, iar cele corespunzătoare releelor cu temporizare la revenire, revin în această stare (starea normală a contactelor corespunde circuitelor de intrare neexcitate).În condiţiile menţionate, contactele de ieşire ale releelor de timp pot fi normal deschise şi/sau normal închise, cu temporizare la deschidere şi/sau la închidere.

Simbolurile utilizate în schemele electrice, reprezentate grafic în figura 5.1, au următoarele semnificaţii:

- a1, a2 – contacte normal deschise cu temporizare la închidere,

- b1, b2 – contacte normal deschise cu temporizare la deschidere,

- c1, c2 – contacte normal închise cu temporizare la deschidere,

- d1, d2 – contacte normal închise cu temporizare la închidere,

- e – contact normal deschis temporizat la închidere şi deschidere,

- f – ansamblu de contacte temporizate la deschidere,

- g – releu de timp cu acţionare electromagnetica, având un contact normal deschis, cu temporizare la închidere.

Fig. 5.1: Simboluri utilizate

pentru releele de timp- Orice releu de timp conţine următoarele componente funcţionale:

• elementul sensibil, având rolul de a converti semnalul electric de intrare (în mod obişnuit tensiune continuă sau alternativă) într-un semnal eventual de altă natură, necesar funcţionării elementului de temporizare;

• elementul de temporizare, prin care se realizează întârzierea transmiterii comenzii aplicate la intrare;

• elementul de execuţie, la nivelul căruia se obţine semnalul de ieşire după funcţionarea elementului de temporizare.

Clasificarea releelor de timp se poate face după tipul elementului de temporizare: astfel sunt cunoscute cele cu temporizare mecanică, hidraulică, electrotermică , electrică etc.

- Construcţia şi funcţionarea releelor de timp

- Relee cu temporizare electrică

Temporizarea pe cale electrică se obţine prin sesizarea nivelului critic al tensiunii la bornele unui condensator, care se încarcă sau se descarcă într-un circuit activ de tip RC.

Schema bloc a unui releu de timp cu temporizare RC este reprezentata grafic în figura 5.4, unde Ec reprezintă tensiunea continua a sursei de alimentare, DRU– discriminatorul de nivel critic, iar E - elementul de execuţi

Fig. 5.4: Schema bloc a releului cu temporizare electrică.

Considerând uC(0) = 0 tensiunea la bornele condensatorului de capacitate C, pe durata regimului tranzitoriu de încărcare, este data de relaţia:

Drept discriminator de nivel critic se poate utiliza un releu intermediar (acesta fiind în acelaşi timp şi element de execuţie ) sau un circuit electronic.

În figura 5.5. sunt prezentate scheme electrice funcţionând cu un releu intermediar RI, pentru obţinerea temporizării la acţionare, figura 5.5a, respectiv la revenire, figura 5.5b.

Pentru schema electrică din figura 5.5a, temporizarea la acţionare se calculează cu relaţia (5.4), în care pentru rezistenta R2 se consideră valoarea rezistenţei bobinei releului RI, iar pentru tensiunea U0 - valoarea tensiunii minime de acţionare, Ua, a acestui releu. Variaţia în timp a semnalelor este reprezentata în figura 5.5c.