Tehnologia xDSL. particularitățile rețelei de acces cu ADSL, VDSL

Tehnologia xDSL. Particularitățile relei de acces cu ADSL/VDSL

1. Introducere

Tehnologia DSL (Digital Subscriber Line) este o tehnologie de transmisie pe media de cabluri de cupru, care aduce informaţia în bandă largă la staţiile de lucru cu ajutorul sistemului telefonic. Clasa de protocoale xDSL este se referă generic la mai multe protocoale de tip DSL cum ar fi ADSL, HDSL, RADSL, SDSL etc. Conexiunea DSL oferă teoretic 8.448 Megabits pe secundă, dar de cele mai multe ori conexiunile individuale oferă o viteză începând de la 512 Kbps şi până la 1544 Mbps download şi 128 Kbps upload.

Deoarece tehnologia DSL oferă o creştere dramatică de viteză în comparaţie cu alte tehnologii, puterea reală a serviciilor bazate pe tehnologie DSL constă în oportunităţi conduse de aplicaţii multimedia necesare utilizatorilor actuali ai reţelei.

Unul din cele mai importante avantaje ale tehnologiei DSL este acela că permite providerilor de reţea Network Service Provider (NSP) şi utilizatorilor deserviţi avantaj deplin al infrastructurii existente. Protocoalele de nivel 2 şi 3 OSI (cum ar fi Frame Relay, ATM şi IP) şi serviciile fiabile de reţea au devenit de încredere. Suportând tipuri multiple de servicii pe o singură platformă oferă o importantă protecţie a investiţiilor. Tehnologia DSL include ambele servicii bayate pe pachete şi cellule ca şi ATM, Frame Relay şi IP, cât şi servicii canalizate sincron.

Următoarea generaţie, arhitectura DSLAM care suportă servicii multiple, tehnologie şi transport, asigură că investiţiile în infrastructura existentă rămân protejate. DSL poate suporta servicii comerciale avansate ca şi DSL de foarte mare viteză (VDSL) şi noi variaţii descoperiri şi bineînţeles tehnologii ca şi ISDN (IDSL).

2.1 Accesul în reţea

DSL reprezintă realmente o tehnologie de acces iar echipamentul DSL deserveşte accesul în reţeaua locală.

Accesul în reţea constă din conexiunile locale şi echipamentul asociat care conectează utilizatorii la cel mai apropiat oficiu central (CO). Actualmente se estimează aproape 700 milioane de linii de acces prin fire de cupru de la utilizatorii casnici sau instituţii către reţeaua publică telefonică în întreaga lume. Mai mult de 95% din accesele locale sunt formate dintr-o pereche de fire de cupru care suportă POTS.

Prin definiţie POTS este conceput pentru transportul conversaţiilor vocale, aceste linii suportă frecvenţe de la 0 Hz la 3.400 Hz. Această bandă a suportat doar apeluri vocale sau modem-uri analogice a căror viteză a ajuns recent la aproximativ 57 Kbps.

3. Tehnologii xDSL

3.1 Concepte de bază DSL

PTSN şi conexiunile reţelelor locale au fost conceputepentru a permite transmisii pe canale analogice de voce de 3.400 Hz. De exemplu telefoanele, fax-modem-urile, modem-urile limitează transmisia prin reţeaua locală la linia telefonică la spectrul de fregvenţe existent între 0 Hz şi 3400 Hz. Aceasta înseamnă că cea mai mare rată de transfer folosind acest spectru de 3.400 Hz este mai mic decât 56 Kbps cu rată optimă semnal-zgomot.

În acest moment, ne putem pune întrebarea: Cum reuşeşte tehnica DSL să ofere rate în milioane de bps prin POTS?. Răspunsul este simplu- trecând peste fregvenţa de 3.400 Hz. Mai mult decât tradiţionalele T1 sau E1, DSL foloseşte plaje mai largi de fregvenţe decât canalele de voce. Astfel de implementare necesită transmiterea informaţiei pe o plajă largă de fregvenţe de la capătul conexiunii la alt periferic care recepţionează semnalul de fregvenţă largă de la capătul îndepărtat al conexiunii. Eliminarea barierei de 3.400 Hz e theoretic posibilă, dar practic trebuiesc luate in considerare unele limitări provenite din suportul fizic.