Accidente de munca

Succesul unei activitati depinde în mod decisiv de management în economia de piata. Dupa multi autori "managementul este factorul esential care explica de ce o tara este bogata sau saraca" si nu resursele, conjunctura, factorii externi.

"Omul este masura tuturor lucrurilor" spunea Protagoras: protejarea fortei de munca, indiferent de reglementarile legale, trebuie sa fie considerata drept principiu de baza în activitatea firmei si un obiectiv la fel de important ca si profitul. O asemenea politica trebuie sa transforme obligativitatea legala a realizarii securitatii si sanatatii în munca într-o actiune voluntara, într-o asumare voita a responsabilitatii pentru conditiile de munca ale salariatilor. Criteriul de securitate a muncii trebuie sa apara, cel putin tot atât de important ca si criteriul economic, conjugat si nu subordonat acestuia.

Construirea si implementarea unui sistem performant al managemenului securitatii si sanatatii în munca necesita obligatoriu cunostinte fundamentale în doua domenii: stiinta managementului si protectia muncii. Primele îl înzestreaza pe specialistul care are sarcina conceperea sistemului cu instrumentele necesare unei conduceri moderne, stiintifice. Al doilea grup de cunostinte îi ofera informatiile necesare pentru a plasa unitatea pe cea mai înalta treapta a evolutiei protectiei muncii, folosindu-se de instrumentele respective.

La momentul actual noile tendinte la nivel european si international în domeniul sanatatii si securitatii în munca sunt reprezentate de elaborarea de sisteme integrate de management care includ managementul sanatatii si securitatii în munca alaturi de managementul calitatii si al mediului.

Statisticile Uniunii Europene, cu toate deficientele generate de incompleta comparabilitate a datelor, au relevat faptul ca în cursul unui an al deceniului precedent, din 120 milioane de persoane angajate în cele 15 state membre, aproximativ 5 milioane au suportat un accident de munca care a determinat o incapacitate temporara de munca mai mare de 3 zile. Anual, în aceste tari circa 6000 de accidente de munca se soldeaza cu decesul lucratorului.

Fiecare accident înseamnă suferințe fizice si psihice, pierderi de venituri s.a. pentru cei implicati - victime, familie, prieteni, dar si o pierdere de timp de munca pentru firma în care are loc evenimentul si pentru societate. La nivel mondial, investigatiile efectuate de Biroul International al Muncii indica un cost direct al accidentelor si bolilor profesionale de aproximativ 1% din produsul national brut, în timp ce pierderile totale datorate acestor evenimente totalizeaza în tarile dezvoltate 2 - 4% din produsul national brut.

Prevenirea eficienta a accidentelor si a bolilor profesionale se poate realiza numai printr-o politica adecvata care sa aiba în vedere îmbunatatirea continua a performantei si integrarea managementului de securitate si sanatate în munca în managementul strategic al firmei

Legislatie

Dreptul la viata, la integritate fizica si psihica a tuturor persoanelor, precum si dreptul la ocrotirea sanatatii sunt drepturi fundamentale, garantate prin Constitutia României în art.22 si art.34.

Legislatia elaborata în domeniul sanatatii si protectiei muncii asigura transpunerea directivelor europene, pastrând principiile de baza ale acestora. Politica si directiile de actiune privind activitatea de protectie a muncii sunt stabilite de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, functia de control al respectarii legislatiei fiind îndeplinita de Inspectia Muncii.

Baza reglementarilor privind accidentele de munca o constituie Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006, cu normele metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea si evidenta accidentelor de munca. Legea defineste cadrul organizatoric al protectiei muncii si responsabilitatile privind coordonarea si controlul acestei activitati, transpunând Directiva cadru 89/391/CEE. Legea securitatii si sanatatii in munca defineste accidentul de munca ca fiind vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului în baza caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces. Accidentele sunt evenimente neasteptate, neprevizibile si necontrolate care au ca rezultat lezarea integritatii fizice a muncitorilor si/sau distrugeri de bunuri materiale. Aceeasi lege prezinta cazuri particulare considerate de asemenea ca si accidente de munca.

Completarea cadrului legislativ este asigurata de 8 norme metodologice pentru aplicarea legii, Normele Generale de Protectie a Muncii, de 105 norme specifice privind protectia muncii în sectoare de activitate având riscuri comune, si de Normativul cadru de acordare a echipamentului individual de protectie.

Normele generale de protectie a muncii, emise prin Ordinul Ministrului Muncii si Protectiei Sociale nr. 508/20.11.2002 si Ordinul Ministrului Sanatatii si Familiei nr. 933/25.11.2002, cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora. Normele au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau îmbolnavire profesionala existenti în sistemul de munca, proprii fiecarei componente a acestuia (executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu de munca), precum si informarea, consultarea si participarea angajatilor si a reprezentantilor acestora in procesul de asigurare a securitatii si sanatatii in munca. Normele generale de protectie a muncii (2002) cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora.

Respectarea Normelor generale de protectie a muncii este obligatorie pentru toate unitatile din economie aflate sub incidenta Legii protectiei muncii nr. 90/1996. Normele generale de protectie a muncii sunt armonizate cu legislatia Uniunii Europene, in principal cu prevederile Directivei - cadru 89/391/CEE si ale directivelor specifice elaborate in baza art. 16 al acesteia.

Alte acte normative care se refera la accidente de munca si boli profesionale sunt reprezentate Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, modificata si completata prin Legea nr. 598/2003, precum si de alte acte normative. La acestea se adauga legislatia privind asigurarile pentru accidentele de munca si boli profesionale, precum si alte reglementari în domeniu.