Cuplajul Inductiv

Cuplajul inductiv apare între două sau mai multe bucle conductoare parcurse de curenţi.

Fluxurile magnetice, produse de curenţii electrici, intersectează şi alte bucle conductoare în care induc tensiuni perturbatoare.

Cuplajul inductiv apare atunci când tensiuni sau curenţi sunt induşi în circuitele dipozitivului susceptibil de câmpuri electrice sau magnetice locale sau de combinaţii ale acestora provenind de la sursă. În unele situaţii poate fi asemănat cu un cuplaj produs de unde electromagnetice în zona de “câmp apropiat”.

Sursele de interferenţe electromagnetice pot fi de origine naturală (atmosferă, cosmos, zgomot termic) sau create de om.

Cele din prima categorie trebuie privite ca fenomene inevitabile, pe când ultimele pot fi controlate printr-o utilizare corespunzătoare a spectrului electromagnetic şi o limitare locală a surselor de producere a energiei electromagnetice.

Deoarece interferenţele electromagnetice sunt fie inerente producerii şi utilizării undelor electromagnetice în scopul considerat, fie de natură parazită şi nu au nimic comun cu funcţiile primare ale surselor, se face o distincţie între surse funcţionale şi surse nefuncţionale.

Sursele funcţionale sunt în special emiţătoarele pentru comunicaţii, care radiază în mod deliberat prin antene de emisie, unde electromagnetice în scopul transmiterii informaţiei.

Sursele nefuncţionale sunt instalaţiile de aprindere ale automobilelor, lămpile fluorescente, mijloacele de transport electric, diafonia, fizica plasmei, descărcările corona ş.a.

Se poate face o clasificare uşoară şi convenabilă a surselor de interferenţă electromagnetică, în funcţie de dispunerea lor în spectrul de frecvenţă, altfel spus, după spectrul de frecvenţă emis de ele. Se deosebesc : surse de bandă îngustă şi surse de bandă largă.

Sursele de perturbaţii de bandă îngustă sunt cele realizate de om: emiţătoare radio care radiază pe frecvenţa atribuită lor mai multă putere decât cea admisă.