Dezvoltarea economică - fenomen important al economiei mondiale

Dezvoltarea economica,

Fenomen important al economiei mondiale

I. Dezvoltarea Economica

Ca forma de manifestare a dinamicii macroeconomice, dezvoltarea economica presupune un ansamblu de transformări cantitative, structurale si calitative, atât in economie cat si in cercetarea ştiinţifica si tehnologiile de fabricaţie, in mecanismele si structurile organizatorice de funcţionare a economiei, in modul de gândire si comportamentul oamenilor. In acest context, apare conceptul de dezvoltare economica durabila, ce reprezintă aceea forma de dezvoltare economica in cadrul căreia se urmăreşte ca satisfacerea cerinţelor prezente, de consum, sa nu compromită sau sa prejudicieze pe cele ale generaţiilor viitoare.

Preocupările tot mai accentuate privind dezvoltare economica durabila sau viabila, la nivelul fiecărei tari si la scara mondiala, sunt legate de un complex de probleme cu care se confrunta, in prezent omenirea, si anume: sărăcia in mijlocul belşugului; degradare mediului înconjurător, extinderea necontrolata a urbanizării; nesiguranţa ocupării unui loc de munca; înstrăinarea tineretului; înlăturarea valorilor tradiţionale; inflaţia, şomajul, crize monetare, economice si geografice etc.

Conceptul de dezvoltare durabila exprima procesul de lărgire a posibilităţilor prin care generaţiile prezente si viitoare si pot manifesta pe deplin opţiunile in orice domeniu – economic, social,cultural sau politic, omul fiind aşezat in centrul acţiunii destinate dezvoltării. Dezvoltare economica durabila presupune existenta unor condiţii economice , culturale si de mediu favorabile.

Economiile nationale sunt celulele de bază ale economiei mondiale şi funcţionează ca entităţi rezultate din dezvoltarea schimbului reciproc de activităţi între membrii unei comunităţi umane, pe ansamblul teritoriului unui stat naţional. Momentul decisiv pentru procesul de formare a economiei naţionale l-a reprezentat formarea pieţei interne, naţiionale. Formarea pieţei a fost determinată de:

- Factori economici: dezvoltarea factorilor de producţie, diviziunea muncii. dezvoltarea producţiei de schimb, etc.

- Factori politici : revoluţiile interne, formarea statelor centralizate, sistemul de guvernare

II. Relaţiile economice internaţionale. Piaţa mondială

Diviziunea mondială a muncii,specializarea internaţională în producţie au creat necesitatea stabilirii unor raporturi economice între statele-naţiune,între agenţii economici.

R.E.I. reprezintă legăturile dintre economiile naţionale dintre agenţii economici de pe glob, legături care se formează în virtutea diviziunii mondiale a muncii. Aceste relaţii se desfăşoară într-un cadru economic şi juridic foarte bine determinat.Existenţa şi dezvoltarea REI presupune intervenţia activă a statului, intervenţie concretizată prin:

- încheierea de acorduri comerciale, de cooperare;

- înfiinţarea unor reprezentanţe oficiale peste graniţă.

Alături de statul – naţiune, marile STN şi organizaţiile economice interstatale joacă un rol foarte important în dezvoltarea REI.Existenţa REI face posibilă dezvoltarea fluxurilor economice internaţionale care reprezintă mişcarea unor valori materiale, băneşti sau spirituale, de la o ţară la alta.Fluxurile pot fi: de produse, de servicii, de capitaluri, de forţă de muncă, de cunoştinţe tehnico - ştiinţifice, etc. Au tendinţe de diversificare, sunt eterogene( fluxul internaţional de produse poate lua forma exporturilor de maşini şi utilaje, de materii prime, produse alimentare, etc).

III. Fluxul şi circuitul economic mondial

Fluxurile economiei internaţionale stau la baza formării Pieţei Mondiale.Piaţa Mondială nu este o noţiune geografică, ci una economică.Ea reprezintă ansamblul tranzacţiilor care au loc între agenţii economici de pe întregul glob.

În practică, există:

- piaţa mondială a bunurilor şi serviciilor;

- piaţa mondială a muncii;

- piaţa mondială a capitalului

IV. Societatile transnationale si implicatiile lor asupra economiei mondiale

1) Investiţiile externe de capital

În economia contemporană, globalizarea a devenit un fenomen evident. Faptul că un produs purtând aceeaşi marcă este fabricat în mai multe ţări sau că în consiliile de administraţie ale multora dintre cele mai mari firme pot fi găsiţi membri de naţionalităţi diferite, nu mai constituie ceva nou, ceva excepţional.( ex: chiar o grevă la o întreprindere a lui General Motors din Brazilia, declanşează o mişcare de solidaritate în uzinele aceleaşi firme din Australia sau Anglia, etc)

Tot acest univers multidimensional, complexitatea acestei lumi sunt date în mare parte de activitatea STN. Aceşti giganţi au o forţă economică mai mare decât a unor ţări dezvoltate chiar.

STN= o firmă care şi-a extins activitatea economico – financiară dincolo de graniţele ţării de origine. Ea alcătuieşte un vast ansamblu la scară internaţională, format dintr-o societate principală – firma mamă, şi un număr de filiale( firme dependente de societatea principală) implantate în aceste ţări.