Instalații electrice de iluminat și prize

GENERALITĂŢI

Prin instalaţie electrică se înţelege orice instalaţie destinată folosirii energiei electrice în scopuri industriale sau casnice (forţă, iluminat etc.).

Dacă toate elementele componente se montează în interiorul clădirilor, atunci instalaţia se numeşte instalaţie electrică interioară. În funcţie de destinaţie, deosebim instalaţii electrice interioare care servesc numai pentru iluminat, instalaţii care sunt destinate alimentării receptoarelor (instalaţii de forţă) şi instalaţii pentru ambele destinaţii.

Proiectarea, execuţia, precum şi întreţinerea instalaţiilor electrice se fac în conformitate cu standardele şi normativele în vigoare. Astfel, proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori cu tensiunea până la 1000 V se face conform normativului I-7.

Structura şi execuţia instalaţiilor depind de destinaţia lor, a clădirilor în care se execută şi a mediului de lucru. Astfel, în locuinţe, clădiri publice, birouri, instalaţiile electrice se execută îngropat, iar în halele industriale, subsoluri, barăci, pe şantiere, instalaţiile electrice se execută aparent.

Personalul care execută, proiectează, întreţine, verifică instalaţiile electrice trebuie să fie numai personal atestat ca atare. Autorizaţia se eliberează pe grade de competenţe, în funcţie de studii şi de complexitatea lucrărilor care se vor executa. Este obligatoriu pentru personalul autorizat să cunoască toate actele normative legate de activitatea profesională, normele de protecţie a muncii şi de acordare a primului ajutor, a normelor de pază contra incendiilor, a utilizării mijloacelor de alarmă şi de stingere a incendiilor în instalaţiile electrice.

COMPONENTE NECESARE EXECUTĂRII INSTALAŢIILOR

ELECTRICE INTERIOARE

În componenţa instalaţiilor electrice interioare se utilizează conducte, cabluri, tuburi protectoare, accesorii, aparataj de instalaţii şi echipamente.

1. CONDUCTE ŞI CABLURI ELECTRICE

Conductele şi cablurile electrice se folosesc pentru transportul şi distribuţia energiei electrice la consumatori, alegerea lor făcându-se în funcţie de intensitatea maximă a curentului din circuit.

Atunci când se utilizează conducte şi cabluri în medii normale, se ţine cont de tipul conductelor, din punctul de vedere al izolaţiei şi al protecţiei, de distanţele minime de amplasare, de intersectarea cu alte elemente, de caracteristicile încăperilor industriale, de diferenţa de nivel sau de alte elemente specificate de proiectant.

În mediile corozive apare coroziunea electrochimică sau coroziunea chimică.

Coroziunea electrochimică se datorează unei diferenţe de potenţial în prezenţa unui electrolit ce se află în mediul unde sunt plasate cablurile. Cel mai des, diferenţa de potenţial apare la contactul dintre cupru şi mantaua de plumb.

Coroziunea chimică se datorează agenţilor chimici ce acţionează asupra înveli-şurilor de protecţie sau asupra părţilor conductoare.

Protecţia anticorozivă se asigură frecvent prin impregnarea cu bitumuri.

Pentru medii cu pericol de explozie se folosesc conducte şi cabluri cu protecţii suplimentare din materiale plastice sau cu mantale din cauciuc siliconic, armate.

Protecţia climatică a cablurilor şi conductelor se asigură utilizând, după caz, materiale în construcţie F, TF, TA, TH, THA.

2. TUBURI PROTECTOARE

În conformitate cu STAS 11360/1-80, prin tub pentru instalaţii electrice se înţelege un element închis, care serveşte pentru instalarea şi/sau înlocuirea prin tragere a conductelor şi/sau a cablurilor.