Procesul tehnologic de fabricație a miezului magnetic al unei mașini electrice

Procesul tehnologic de fabricatie a miezului magnetic al unei masini electrice

1. Notiuni de baza

Aceste prelucrări au o pondere însemnată, deoarece în industria constructoare de echipamente electrice în Ingineria Electrică mai mult de 50% din totalul pieselor care intră în componența echipamentelor electrice se fabrică din Piese ce se obțin prin detașarea unor părți din materialul ce se prelucrează prin tăiere efectuată cu ștanțe sau prin deformare plastică (îndoire, ambutisare) efectuate de matrițe.

Deformarea plastică este procesul tehnologic prin care se schimbă forma și dimensiunea inițială a materialului de prelucrat sub acțiunea forțelor exterioare aplicate.

Matrițarea este procesul tehnologic de deformare plastică realizat la cald sau la rece prin care matrerialul se deformează simultan în întreg volulmul.

Avantajele procedeelor de stantare si matritare:

— procesele de producție pot fi mecanizate, automatizate sau chiar robotizate.

— sculele au durată mare de funcționare

— piesele sunt interschimbabile

— simplitatea procesului de lucru

— durata redusă de prelucrar

— precizia mare a dimensiunilor obținute

— calitatea superioară a suprafețelor prelucrate

— productivitate mare

— pierderi de material minime

Dezavantajele Prcedeelor de stantare si matritare :

— sculele utilizate sunt destul de complicate și necesită un timp de execuție mai mare

— materialele utilizate pentru execuția matrițelor sunt scumpe

— matrițele au cost ridicat și sunt rentabile doar la producția de masă.

Ștanțarea este operația de prelucrare mecanică, prin care semifabricatul este tăiat în două sau mai multe părți distincte cu ajutorul ștanțelor.Ștanțele au două părți principale: placă tăietoare și poansonul.

Procesul de ștanțare este analog cu procesul de tăiere la foarfece, muchiile tăietoare ale poansonului și plăcile tăietoare putând fi considerate ca niște muchii de cuțit.Principalele operații de ștanțare folosite în: retezarea, decuparea, perforarea, crestarea, șlițuirea și tunderea.

Forfecarea este operația de tăiere prin carese realizează suprafața de rupere cu ajutorul a două tăișuri asociate.Utilajul tehnologic folosit pentru aceste operații este format din:

— foarfece cu lamele paralele sau înclinate (ghilotina), folosit pentru tăierea tablelor și benzilor;

— foarfece cu discuri pentru debitarea tablei sub formă de rulouri, care prezintă avantajul că se pot detașa mai multe fâșii simultan.

Retezarea este operația de detașare a materialului din semifabricat, după un contur deschis, cu înlăturarea părții detașate.

Decuparea este operația de obținere de semifabricate sau piese prin separarea completă a acestora după un contur închis de restul materialului.Partea desprinsă reprezintă piesa iar partea cu goluri, deșeul.Decuparea se folosește în special la ștanțarea tolelor pentru mașini electrice din banda de tablă silicioasă.

Perforarea este operația de executare a găurilor prin detașarea unei păarți de material din interiorul piesei, după un contur închis, partea desprinsă constituind deșeul.

Crestarea este operația de detașare parțială a materialului, după un contur deschis, fără înlăturarea părții detașate.

Șlițuirea este operația intermediară între retezare și decupare; este folosită la unele din variantele tehnologice de execuție a tolelor pentru mașini electrice la ștanțarea crestăturilor deschise.

Tunderea este operația de înlăturare a marginii neuniforme sau a surplusului de material de la exteriorul piesei.