Reostate Electrice

1. Scurt istoric.

Istoricul George Ohm a fost un matematician German, care a efectuat diverse experimente cu energia electrică în prima jumătate a anilor 1800. El a descoperit şi a formulat ceea ce acum este menţionată ca Legea lui Ohm. Legea lui Ohm, în esenţă, afirmă că există o relaţie inversă între curent şi rezistenţă. Această descoperire a permis lui Charles Wheatstone dezvoltarea primului reostat la mijlocul anilor 1800. Puntea Wheatstone este un circuit electric de măsurare a unei rezistențe electrice necunoscute prin echilibrarea celor doua ramuri ale sale. Puntea a fost concepută de Samuel Christie și popularizată de Charles Wheatstone. Puntea Wheatstone a fost folosită pentru a calibra reostatul.Majoritatea reostatelor de design folosesc o bobină fir. Bobina fir este, din necesitate, un material conductiv de care sînt strânse spiralalele. În reostate de tip rotativ, bobina este într-o configuraţie circulară. Pentru a proteja bobina, precum şi persoanele de contact ,pe care îl are fluxul de curent, reostatele frecvent sunt închise în carcase. Reostatele sunt o cerere directă de Legea lui Ohm. Ele funcţionează prin creşterea sau scăderea rezistenţei. Cînd rezistenţa în reostat creşte, scade curentul disponibil. Cînd rezistenţa în reostat scade, aceasta permite mai multor curenți să treacă prin el. Poziţia de contact pe bobină determină cantitatea de rezistenţă. În cazul în care contactul atinge bobina în locul unde există sîrmă puţină, între acesta şi ieşirea terminală, sîrma exercită rezistenţă foarte mică şi fluxul de curent este mare. Cînd suma sîrmei între contact şi terminalul de ieşire creşte, creşte rezistenţa. Partea principală a reostatelor este elementul conductoar, care are o rezistenţă variabilă.

2.Utilizarea reostatelor.

Reostatele au mai multe aplicații. . Ele sunt frecvent întâlnite în aparate rezidenţiale, mici, care necesita viteze variabile. Acestea sunt folosite pentru a modifica viteza motorului prin ajustarea curentului disponibil. Acestea sunt, de asemenea, folosite ca componente ale variatoarele de lumină. Ele sporesc sau diminuează luminozitatea becului prin ajustări de curent. Reostatele sunt, de asemenea, găsite în unele circuite electronice, luminile cu arc şi echipamente medicale.

Reostatele sunt utilizate în multe produse azi, dar acestea sunt eliminate din unele aplicaţii de componente . De exemplu, ele sunt înlocuite în circuitele electronice prin redresoare cu siliciu , care îndeplinesc aceeaşi funcţie, dar care prezintă o rată de eşec mai mică . Acestea sunt, de asemenea, eliminate din unele aplicaţii industriale în favoarea potenţiometrelor trei contact, din motive similare.

3.Funcționarea unor reostate.

Principiul de bază al unui reostat este Legea lui Ohm. Legea lui Ohm, afirmă că " intensitatea (I) curentului electric este direct proporțională cu tensiunea (U) aplicată și invers proporțională cu rezistența (R) din circuit. "Asta înseamnă că curentul va scădea, cînd creşte rezistenţa. De asemenea, înseamnă că acesta poate creşte, cînd scade rezistenţa. Curent intră în reostat printr-unul din terminalele și circulă prin bobina de sîrma și de contact, ieşind prin alt terminal. În termeni simpli un reostat este un curent electric care are o rezistenţă ajustabilă.

Reostatul este un aparat format dintr-un rezistor cu rezistenţă variabilă. Modificarea rezistenţei reostatului se face fără demontarea conexiunilor, prin intermediul unui cursor, la curenţi mici (reostat cu cursor), cu ajutorul unor ploturi peste care alunecă contacte glisante (reostat cu manetă), cu controlere sau prin modificarea suprafeţei de contact cu un lichid conductor a unor electrozi (reostat cu lichid). Reostatul se acţionează, de regulă, manual, dar există şi reostate acţionate de la distanţă, cu servomotoare.