Stabilizator de tensiune diferențială

Argumentare

Lucrarea de fata se vrea a fi un ghid pentru cei ce doresc sa studieze stabilizatoarele de tensiune.

In literatura tehnica sunt destul de multe carti,dedicate descrierii acestora.

Stabilizatoarele de tensiune sunt instalatii care asigura tensiunii de alimentare constante pentru echipamentele de teleco-municatii.Aceste instalatii se monteaza in general intre sursa de alimentare si sarcina,micsorand variatiile tensiunii de alimentare. Conţinutul este prezentat logic şi gradat, într-o ordonare succesivă de la simplu la complex, astfel încât cei care vor citi acest proiect se vor familiariza cu componentele şi dispozitivele electronice esenţiale care vor intra în structura stabilizatoarelor de tensiune diferentiala. Stimularea creativităţii fiecărui elev, fixarea cunoştinţelor şi deprinderilor şi priceperilor se vor obţine prin natura problemelor ridicate de fişele de lucru specifice fiecărei teme, prin modul în care vor fi realizate , prin modul de stabilire a conţinutului lucrărilor practice efectuate.

Stabilizatoarele de tensiune sunt de mai multe tipuri de exemplu stabilizatoarele de tensiune diferentiala.In cele ce urmeaza vor fi descrise stabilizatoarele de tensiune si componentele acestora si principiile de functionare a acestora.

A. STABILIZATOARELE DE TENSIUNE

-Intoducere.

Stabilizatoarele de tensiune furnizeaza la iesire o tensiune continua constanta,practic independenta de tensiunea de intrare,de curentul de iesire in sarcina si de temperatura.Stabilizatoarele de tensiune constituie unul dintre blocurile componente ale surselor de alimentare.Tensiunea de intrare in stabilizator este tensiunea de iesire,filtrata,a unui redresor alimentat in curent alternativ sau,in cazul aparatelor portabile,provine de la o baterie.

Majoritatea stabilizatoarelor de tensiune se incadreaza in doua mari categorii:liniare si comutatie.Stabilizatoarele liniare sunt,la randul lor de doua tipuri:serie si paralel.In mod normal,ele sunt realizate fie pentru tensiuni pozitive,fie pentru tensiuni negative.Stabilizatorele duble au o iesire pentru tensiunea pozitiva si alta pentru tensiunea negativa.Stabilizatoarel in comutatie pot fi:ridicatoare de tensiune,coboratoare de tensiune si inversoare de polaritate.

Exista multe tipuri de stabilizatoare sub forma de circuite integrate.Cele mai utilizate dintre stabilizatoarele liniare sunt stabilizatoarel cu trei terminale si tensiunea fixa si cele cu trei terminale si tensiunea reglabila.Si stabilizatoarele in comutatie se folosesc fecvent.

Pentru a functiona corect aparatura electronica necesita tensiuni de alimentare continue.

Tensiunea obtinuta la iesirea unui redresor cu filtru are, pe lânga componenta continua, dependenta de tensiunea retelei si o componenta variabila, ondulatiile. In plus, aceasta tensiune scade mult cu cresterea curentului de sarcina (caracteristica externa cazatoare) si este dependenta de temperatura.

Stabilizatorul de tensiune ideal este un circuit care asigura la iesire o tensiune independenta de tensiunea de intrare, de curentul de sarcina si de temperatura.

Stabilizatorul de tensiune real nu poate realiza o independenta totala a tensiunii de iesire de factorii mentionati mai sus, dar le micsoreaza dependenta.

Stabilizatorul de tensiune, impreuna cu redresorul si filtrul formeaza o sursa de tensiune stabilizata.

A.1.Tipuri de stabilizatoare.

a) Dupa principiul de functionare stabilizatoarele de tensiune se impart in:

– stabilizatoare parametrice;

– stabilizatoare cu reactie;

– stabilizatoare in regim de comutatie.

Stabilizatorul parametric are structura cea mai simpla si isi bazeaza functionarea pe neliniaritatea caracteristicii curent – tensiune a dispozitivului electronic folosit (in general o dioda stabilizatoare).

Stabilizatoare cu reactie realizeaza functia de stabilizare printr-o reactie negativa, dispozitivele electronice folosite lucrând liniar. Acest tip de stabilizatoare sunt intr-o prima aproximatie, circuite liniare.

Stabilizatoare in regim de comutatie sunt tot stabilizatoare cu reactie, in care insa elementul regulator al tensiunii de iesire nu lucreaza liniar, ci in regim de comutatie. Creste astfel mult randamentul stabilizatorului.