Standardizarea în inginerie electrică

1. Standardizarea - Definitie

Domeniul economic și comercial care poate aduce avantaje calitative și cantitative tuturor celor

care sunt pregătiți să-și asume inițiativa și să o utilizeze pentru atingerea scopurilor propuse îl

constituie standardizarea. Standardizarea ține seama de cererea de piață, de gradul de dezvoltare și de

resursele umane și financiare, standardele deținând o poziție importantă în relația care se stabilește

între organizație și clienții săi.

Ghidul ISO/CEI 2 definește un standard ca fiind un document, stabilit prin consens și aprobat

de către un organism recunoscut, care asigură, pentru uz comun și repetat, reguli, linii directoare sau

caracteristici pentru activități sau rezultatelor lor, cu scopul de a se obține gradul optim de ordine întrun

anumit context. Mai exact, standardul este un document care stabilește un limbaj comun pentru toți

utilizatorii săi în scopul promovării circuitului produselor și serviciilor între vânzător și cumpărător și

al protejării bunăstării generale.

Reglementările sunt emise de către autoritățile publice, aplicarea lor fiind obligatorie.

Reglementarea tehnică nu este un standard în sensul prezentat mai sus ci are mai degraba un

caracter obligatoriu și este elaborată în scopul rezolvării problemelor repetitive pentru un grup închis

(firmă - standard firma etc)

Standardele sunt voluntare, aplicarea lor reprezentând angaja-mentele companiilor de a

satisface un nivel de calitate și siguranță recunoscut și aprobat. Specificațiile sunt documente

disponibile publicului care au un caracter voluntar. Sunt specifice consorțiilor sau grupurilor limitate și

se caracterizează prin transparență limitată, fiind lipsite de consens total.

2. Scopul unui standard

Utilizam un standard in scopul de a defini un limbaj comun între actori economici/producători,

utilizatori și consumatori, a clarifica și armoniza practicile și pentru a defini nivelul de calitate,

securitate, compatibilitate și cel mai mic impact asupra mediului - al produselor, serviciilor și

practicilor.

Pe lângă beneficiile aduse reputației organizației, standardele sprijină accesul la noi tehnologii și la

noi piețe de desfacere, facilitând discuții și tratate comerciale, la nivel național și internațional. În

principal, activitatea de standardizare corelată și cu activitatea de cercetare trebuie să se orienteze către

domenii strategice de înaltă tehnologie sau cele care promovează tehnologii radicale:

nanobiotehnologii, energie bazată pe biogaz, surse de energie alternativă pe bază de hidrogen,

pile de combustie, celule foto-voltaice, comunicații, aeronautică, sisteme spațiale,

nanoelectronică, nanomedicină etc.

Standardizarea nu se aplică numai în domeniul tehnic ci a devenit un pion principal in definirea

strategiilor întreprinderilor, firmelor, organizațiilor din toate sectoarele de activitate.

Standardizarea se gaseste in industrie, mediul afacerilor precum si în domenii conexe, cum ar fi:

cercetarea, dezvoltarea, marketingul și managementul calității. Ea contribuie la dezvoltarea unei

organizații pe măsură ce noi sectoare i se deschid și se implică noi protagoniști. La standardizare

apelează întreprinderi de toate mărimile, dar și asociații, colectivități locale și mai ales industria de

servicii.

STAS de exemplu, reprezinta un acronim (Sta[ndard] + s[tat]) pentru standardul de stat a cărui

aplicare devenea obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referintă exclusivă

dintr-o reglementare.

2

Până la data de 28.08.1992 standardele române au avut sigla STAS (STAndard de Stat), iar după

aceea dată standardele au sigla SR (Standard Român). Standardele cu sigla STAS își mențin

valabilitatea până la revizuirea sau anularea lor. Standardele române identice cu standardele

internaționale au sigla SR CEI, SR ISO, STAS CEI, urmată de numărul standardului internațional

respectiv. Standardele române identice cu standardele europene au sigla SR EN (STAS EN) urmată de

numărul standardului european respectiv.