Bazinul hidrografic al Crisurilor

Situat în partea de vest a României, bazinul hidrografic al Crişurilor este mărginit la nord şi nord-est de bazinul Someşului, la est şi sud de bazinul Mureşului, iar la vest de frontiera ungară.

Bazinul Crişurilor include următoarele râuri principale: Barcăul, Crişul Repede, Crişul Negru şi Crişul Alb,care se unesc două cate două pe teritoriul Ungariei, formând un singur curs care confluează cu Tisa.

Suprafaţa totală a bazinului este de 25.537 km2 din care 14.860 km2 pe teritoriul României.

Bazinul hidrografic Crişuri cuprinde suprafeţe din judeţele Satu-Mare, Sălaj, Cluj, Hunedoara, Arad şi Bihor.

Bazinul hidrografic Crişuri cuprinde un număr de 365 cursuri de apă codificate, lungimea reţelei hidrografice fiind de 5785 km.

În cuprinsul bazinului se disting 3 zone geomorfologice: munţi (în proporţie de 38%), dealuri (20%), câmpie ( 42%), eşalonate în ordine de la est la vest.

Zona de munte se încadrează în marea unitate a Carpaţilor Apuseni şi este reprezentată prin munţi înalţi de 1600 - 1800 m(Munţii Bihorului), mijlocii de 800-1200 m (Munţii Metaliferi) şi mărunţi de 600-800 m (Munţii Zarand, Codru, Pădurea Craiului, Plopiş), despărţiţi prin depresiuni (Brad, Halmagiu, Huedin, Gurahonţ, Beius, Borod) şi teritorii joase colinare ce pătrund adânc în munţi ca niste golfuri de câmpie.

Zona dealurilor formează o treaptă mai joasă şi îngustă la poalele munţilor, cu înalţimi de 250 - 650 m, cu văi largi şi terase. Astfel sunt dealurile Pădurii Craiului între Crişul Negru şi Crişul Repede, dealurile Ghepeşilui între Crişul Repede şi marginea muntilor Plopiş, zona dealurilor cu aspect de platformă străbătută de râul Barcău.

Zona de câmpie face parte din marea unitate a campiei Tisa. Este o arie de aluvionare intensă, străbătută de ape curgătoare cu direcţia est- vest. Râurile cu albii abia schiţate fac meandre, unele dintre ele părăsite.

Ier este ultimul afluent de dreapta al Barcăului în care se varsă, pe teritoriul Ungariei la 9 km de graniţă. Drenează depresiunea cu acelaşi nume din direcţia Carei spre sud-vest. Afluenţii principali sunt : Chechet, Santău, Zimoiaş, Rat şi Salcia.

Barcău drenează partea sud-vestică a depresiunii Şimleului. Îsi are obarşia în platoul calcaros de sub Ponor (977 m) din apropierea satului Tusa.Afluenţii săi principali sunt Inot, Bistra, Fanatelor, Fancica, Fâneaţa Mare şi Ier.