Energia nucleară

Scurt istoric Încercările de a folosi o reacție nucleară controlată pentru a produce energie electrică au început în anii 1940 în mai multe țări. În Uniunea Sovietică, în a doua jumătate a anilor '40, înainte de încheierea lucrărilor privind crearea primei bombe atomice sovietice (testul s-a desfășurat la 29 august 1949), oamenii de știință sovietici au început să dezvolte primele proiecte de utilizare pașnică a energiei nucleare, principala direcție fiind puterea electrică. În 1948, la sugestia lui I.V. Kurchatov și în conformitate cu sarcina CPSU (b) și a guvernului, primele lucrări au început cu privire la aplicarea practică a energiei atomice pentru a genera energie electrică. 3 septembrie 1948 pentru prima dată a fost posibilă alimentarea cu energie a aparatelor electrice care utilizează energia electrică obținută pe un reactor de grafit X-10. În mai 1950, în orașul Obninsk, situat în regiunea Kaluga, a început construcția centralei nucleare Obninsk. În același an 1950, un reactor EBR-I a fost înființat în SUA lângă Arco, Idaho. La 20 decembrie 1951, acest reactor a produs în timpul experimentului o cantitate de energie electrică de 800 W. După aceea, puterea reactorului a fost mărită pentru a asigura alimentarea stației pe care a fost localizat reactorul. Aceasta oferă dreptul de a numi această stație prima instalație nucleară experimentală, dar nu a fost conectată la rețeaua electrică. Prima centrală nucleară la scară mare (industrială) a fost cea de la Calder Hall, din Cumbria, Anglia. Folosind 4 reactori Magnox, a fost conectată la rețea pe 27 august 1956. iar inaugurarea oficială a fost făcută în prezența Reginei Elisabeta II, pe 17 octombrie 1956. Ultimul reactor a fost conectat la rețea pe 1 aprilie 1959, iar toate cele 4 au fost oprite pe 31 martie 2003, după 47 de ani de utilizare. În 1984 și 1985, a fost pus în funcțiune un număr record de reactori, 33 de unități în fiecare an. În 1986 - un dezastru pe scară largă la centrala nucleară de la Cernobîl, care pe lângă consecințele imediate a afectat grav întreaga industrie a energiei nucleare. Aceasta a forțat specialiștii din întreaga lume să reconsidere problema siguranței centralei nucleare și să se gândească la necesitatea unei cooperări internaționale pentru a spori siguranța centralelor nucleare. Sub influența dezastrului de la Cernobîl, Italia a organizat un referendum, la care majoritatea a votat să închidă centralele nucleare ale țării. Ca urmare în anii 1990, Italia a încetat să mai exploateze centralele nucleare. Până la sfârșitul anilor 1980, ritmul de construcție a centralelor nucleare a încetinit semnificativ. Cu toate acestea în 1996, ponderea energiei nucleare în producția mondială de energie electrică a atins vârful - 17,6%

Un impact major asupra energiei nucleare a fost un dezastru la centrala nucleară Fukushima-Daiichi, care a avut loc în martie 2011 în Japonia. A apărut ca urmare a impactului unui puternic cutremur și asupra tsunami-ului care a urmat-o asupra centralei nucleare. Introducere Soarele și stelele sunt surse de energie aparent inepuizabile. Această energie este rezultatul reacțiilor nucleare, în care materia este transformată în energie. Am fost capabili să valorificăm acest mecanism și să îl folosim în mod regulat pentru a genera energie. În prezent energia nucleară furnizează aproximativ 16% din electricitatea lumii. Spre deosebire de stele, reactorii nucleari, despre care vom discuta, au la bază fisiunea nucleară. Oamenii de știință muncesc din greu pentru a construi reactori de fuziune care au capacitatea de a produce mai multă energie, cu mai puține dezavantaje decât reactorii de fisiune. Imaginile de mai sus arată o centrală nucleară și camera de reacție a unui reactor de fuziune de tip Tokamak.