Linii Electrice

se distribuie energia electrica de la punctele de producere ale acesteia la consumatori.

Dupa modul de constructie, ele se impart in linii electrice aeriene (LEA) si linii electrice subterane sau in cablu (LES, respectiv LEC).

1. Clasificarea liniilor electrice aeriene

Liniile electrice aeriene se clasifica, dupa tensiunea lor nominala de functionare, in urmatoarele tipuri:

- de joasa tensiune – cu tensiunea nominala pana la 1 kV, care se construiesc, mai ales, in zonele rurale si in cartierele de la marginea unor orase mai mici ; ele au tensiunea nominala standardizata de 380V, iar in regiunile petroliere, exista si linii electrice aeriene cu tensiunea de 500V.

- de medie tensiune – cu tensiunile nominale cuprinse intre 1 kV si 35 kV. In tara noastra tensiunile nominale standardizate sunt de 6,10 si 20 kV, insa exista si linii electrice aeriene de 15 kV si 35 kV.

- de inalta tensiune – construite pentru tensiuni nominale de 110 kV sau mai inalte ; in tara noastra, tensiunile inalte standardizate pentru care se construiesc linii electrice aeriene sunt de 110 kV, 220 kV si 400 kV, existand si perspectiva utilizarii unor tensiuni mai inalte (750 kV).

2. Elemente constructive

Indiferent de tipul liniei electrice aeriene, elementele ei constructive sunt: conductoare, izolatoare, stalpi, armaturi si cleme.

2.1. Conductoarele liniilor electrice aeriene

Din punctul de vedere al functiei pe care o indeplinesc, conductoarele LEA se clasifica in conductoare active si conductoare de protectie.

a)Conductoare active

Conductoarele active, care servesc la transportul energiei electrice, sunt in general neizolate. In cazuri speciale, de poluare intense, se pot utilize si conductoare active izolate.

Solicitarile la care sunt supuse conductoarele active sunt determinate atat de tensiunea si curentul transportat, cat si de actiunea conditiilor meteorologice – vant, chiciura, variatii de temperatura- sau a agentilor poluanti din atmosfera. Ca urmare a acestor solicitari, materialele din care sunt confectionate conductoarele active trebuie sa aiba urmatoare-

le calitati :

- rezistivitate cat mai mica, pentru diminuarea pierderilor de energie

- rezistenta la rupere cat mai mare, care sa le permita sa reziste in conditii meteorologice nefavorabile

- rezistenta mare la factorii poluanti

- cost redus

Imbinarea acestor calitati a determinat utilizarea in constructia conductoarelor active a urmatoarelor metale:

- cupru si aliaje de cupru (bronz)

- aluminiu si aliaje de aluminiu

- otel

Constructiv, conductoarele active ale LEA pot fi formate dintr-un singur fir (monofilare) sau dintr-un manunchi de fire ( multifilare sau funie).

Conductoarele monofilare au sectiunea circulara, se construiesc, de obicei, pentru sectiunea maxima de 16 mm² cupru, 25 mm² aluminiu si se folosesc numai la linii electrice aeriene de importanta mai mica, din cauza sigurantei lor reduse ( orice fisura poate duce la ruperea conduc-

torului ).