Măsuri Legislative pentru Protecția Mediului

TEMA LA IMPACTUL INSTALATIILOR DE ARDERE

MASURI LEGISLATIVE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI

Conform legii protectiei mediului 137/1995, [1], mediul este ansamblul de conditii si elemente naturale ale pamântului, respectiv apa, aer sol si subsol, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice precum si fiintle vii, sistemele naturale în interactiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale.

Prin poluare se întelege orice substanta solida, lichida, sub forma gazoasa sau de vapori sau sub forma de energie (radiatie electromagnetizanta, ioniza nta, termica, fonica sau vibratie), care, introdusa în mediu modifica echilibrul costituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale.

Prin emisia poluantilor în aer se întelege faptul ca exista locuri de percepere a emisiilor în atmosfera a gazelor, a particulelor solide sau lichide, corozive, toxice sau odorante, de natura sa compromita sanatatea publica sau calitatea mediului, sa dauneze zonelor agricole, forestiere sau constructiilor publice.

Poluarea mediului a devenit o problema social-economica contemporana care, în special în tarile cu grad de industrializare avansat, a luat proportii de asa maniera, încât s-a impus adoptarea unor masuri legislative pentru limitarea actiunilor ei nocive.

Primele masuri care se cunosc istorie, legate de limitarea gradului de poluare, dateaza înca din evul mediu. Astfel, în 1273, Parlamentul Britanic a adoptat o lege prin care se interzicea arderea carbunilor în Londra. Mai tarziu, în anul 1383, regele Carol al VI-lea al Frantei a dat un edict, prin care se interzicea emisia de "fumuri rau mirositoare", iar în 1510, tot în Franta, la Ruen, s-au luat masuri contra fumului provenit din arderea carbunilor.

Aspecte legate de starea mediului preocupa foarte mult tarile membre ale Organizatiei Natiunilor Unite. Apare necesitatea întaririi activitatii comune în domeniul protectiei si conservarii mediului, mai ales prin introducerea unor legislatii nationale si internationale. Importanta acestei problematici este reflectata si în pricipiile si recomandarile din "Declaratia cu privire la mediul înconjurator", lansata cu prilejul primului forum mondial de specialitate, care a avut lot la Stockholm, în 1972.

In epoca contemporana se cunosc numeroase declaratii si actiuni cu caracter politic ale unor conducatori de state sau ale unor miscari ecologiste, prin care se arata influenta nefasta a activitatii umane asupra mediului înconjurator si se subliniaza necesitatea impuneni anumitor reguli unanim recunoscute si respectate pentru protectia acestuia [7], [16], [22].

Pe linia reuniunilor la nivel înalt, care îsi propun dezbaterea si gasirea de noi solutii pentru rezolvarea problemelor globale ale protectiei mediului, se înscrie si Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si Dezvoltarea, care a avut loc la Rio de Janeiro, în iulie 1992. Problema fundamentala a fost abordarea integrala a aspectelor economice si sociale de mediu. Cu acest prilej au fost dezbatute o serie de documente si au fost formulate "Declaratia de la Rio", care contine principiile fundamentale pe care statele isi vor baza deciziile viitoare si "Agenda 21", care se constituie ca un plan de actiune pentru secolul 21 si are ca principiu de baza dezvoltarea durabila.

Singura cale pentru o dezvoltare economice pe termen lung a omenirii este protejarea mediului, care trebuie sa faca obiectul unui echitabil parteneriat, atât între guvernele tarilor, cât si între sectoare importante ale societatii.

Principiile de la Rio includ urmatoarele idei de baza:

- oamenii au dreptul sa traisca si sa munceasca într-un mediu sanatos, în armonie cu natura;

- dezvoltarea actuala nu trebuie se submineze necesitatile de dezvoltare si mediu ale generatiilor prezente si viitoare;

- natiunile au dreptul suveran sa-si exploateze propriile resurse, fara a produce pagube în afara granitelor proprii;

- natiunile vor trebui sa dezvolte legislatia internationala, care sa prevada compensarea pagubelor produse în afara granitelor de activitatile aflate sub controlul propriu;

- natiunile vor aplica principiul prevenirii pentru protejarea mediului si nu vor folosi nesiguranta stiintifica în blocarea sau amânarea unor masuri efective;

- procesul de dezvoltare a unei natiuni nu poate fi rupt de protectia mediului, aceasta fiind parte integranta a sa;

- natiunile vor trebui sa coopereze pentru conservarea, protejarea, restabilirea sanatatii si integritatii ecosistemelor. Tarile dezvoltate au responsabilitatea de a sustine si promova transferul de tehnologii nepoluante catre tarile în curs de dezvoltare;

- natiunile trebuie sa reduca si sa elimine modelele nedurabile de productie consum;

- natiunile trebuie sa faciliteze si sa încurajeze accesul publicului la informatiile de mediu disponibile;

- natiunile trebuie sa coopereze la promovarea unui sistem economic international transparent, care sa duca la o crestere economica si o dezvoltare durabila a tuturor tarilor;

- poluatorul trebuie sa suporte costul poluarii;

- natiunile trebuie sa se anunte una pe cealalta în cazul dezastrelor naturale sau a activitatilor care ar putea produce un impact transfrontalier;

- natiunile trebuie sa elaboreze legi de mediu si sa-si dezvolte legislatia nationala privind datoria fata de victimile poluarii.

In Romania, coordonata aplicarii principiilor de protectie a mediului regaseste în traditiile istorice ale poporului, vizând doua aspecte: apa si solurile.